Evaziunea fiscală și combaterea ei

Faptele de sustragere de la impunere sau plata pentru impozite, taxe, contributii datorate bugetului public au fost denumite in doctrina drept fapte de evaziune fiscala.

In literatura de specialitate este intalnita ideea unei sfere mai largi a notiunii de evaziune fiscala, dacat cea care face obiectul dreptului, vorbindu-se de o evaziune fiscala legala si de o evaziune fiscala frauduloasa.

Evaziunea fiscala legala, adica la adapostul legii, ar permite sustragerea de la impunere a unei parti din materia impozabila far aca aceasta conduita sa fie considerata ca o incalcare a legii. Astfel, in situatia reducerii impozitului ca urmare a scaderii din profitul impozabil a cheltuielilor de sponsorizare, suntem in ipoteza evaziunii fiscale legale.

Evaziunea fiscala frauduloasa este realizata prin incalcarea dispozitiilor legale, iar autorii faptelor respective sunt pasibili de raspunderea juridica contraventionala sau penala.

Actul normativ care reglementeaza combaterea evaziunii fiscale frauduloase este Legea nr. 241/2005, care abroga vechea Lege.87/1994.

Legea nr. 241/2005, defineste evaziunea fiscala ca fiind sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului si asigurarilor sociale de stat si bugetelor fondurilor speciale de catre persoane fizice si persoanelor juridice romane sau straine, denumite contribuabili.

Pentru a preveni producerea faptelor de evaziune fiscala, Legea nr. 241/2005, reglementeaza o serie de obligatii pentru contribuabili, cum sunt:

- efectuarea de activitati permanente sau temporare, generatoare de venituri impozabile, poate avea loc numai in baza unei autorizatii emise de organul competent sau a unui alt temei prevazut de lege;

- obligatia de declarare, la organul fiscal, in termen de 5 zile de la inregistrare a actelor in legatura cu subunitatile constituite in succursale, filiale, puncte de lucru, depozite, magazine si oricare alte locuri in care se desfasoara activitati producatoare de venituri, bancile si conturile in lei si in valuta, indiferent de locul unde functioneaza, in tara sau strainatate;

- obligatia de a declara organului de control bunurile sau valorile impozabile depozitate in alte locuri decat cele in care se desfasoara activitati producatoare de venituri;

- obligatia de evidentiere a veniturilor realizate si a cheltuielilor efectuate din activitatile desfasurate, prin intocmirea registrelor sau a oricaror alte documente legale;

- obligatia declararii cu sinceritate a veniturilor realizate, bunurile mobile si imobile aflate in proprietate sau obtinute cu orice titlu legal, precum si alte valori care genereaza titlul de creanta fiscala.

Atunci cand lgea nu prevede obligatia de depunere a declaratiei de impunere, contribuabilii raspund de calcularea corecta a impozitelor si taxelor pe care trbuie sa le verse la buget;

- obligatia de plata la termen a impozitelor sau taxelor datorate pentru veniturile sau bunurile impozabile;

-obligatia de a permite efectuarea controlului si de a pune la dispozitia organelor de control a tuturor documentelor contabile, a evidentelor si a oricaror alte elemente materiale sau valorice solicitate, in vederea cunoasterii realitatii obiectelor sau surselor impozabile sau taxabile.

Legea pentru combaterea evaziuniii fiscale, nr.241/2005, stabileste faptele care constituie infractiuni sau contraventii de la prevederile acesteia.

Determinarea unor elemente din continutul faptelor calificate infractiuni se realizeaza cu ajutorul altor acte normative, normele penale completandu-se cu normele de drept financiar.