Executarea Silită prin Poprire

Poprirea, reglementată de art. 63-69 din Ordonanţa nr. 61/2002, reprezinta acea formă de executare silită prin care creditorul urmăreşte sumele pe care o terţa persoană le datorează debitorului urmarit. Ea constă în indisponibilizarea sumei în mâinile terţului debitor al contribuabilului urmărit şi în obligarea acestuia de a plăti direct creditorului urmăritor ceea ce datorează creditorului său (debitorul urmarit).

Sunt supuse executării prin poprire, potrivit legii, orice sume urmăribile reprezentând venituri si disponibilităţi băneşti in lei şi in valută, titluri de valoare sau alte bunuri necorporale, deţinute şi/sau datorate cu orice titlu debitorului de către terţe persoane sau pe care acestea le vor datora debitorului şi/sau le vor deţine terţii in viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

Pot fi supuse popririi următoarele categorii de venituri personale ale debitorului persoană fizică a creanţei bugetare: salariile pana la 1/5 din cuantumul lor bănesc, alte drepturi de natură salarială, premiile, plătile efectuate pentru ore suplimentare de lucru, pensiile, însa numai pâna la limita celui mai mare ajutor social ce se acorda in raport cu localitatea de domiciliu a debitorului, drepturile bănesti de autor, inovator, inventator, veniturile din închirieri de bunuri, sumele realizate din vânzări de bunuri etc.

Poprirea asupra veniturilor debitorilor, persoane fizice si persoane juridice, se înfiinţeaza de către organul de executare printr-o adresă care va fi trimisă terţului poprit, împreună cu o copie certificată de pe titlul executoriu. Totodată, va fi înştiinţat şi debitorul despre înfiinţarea popririi.

Această poprire nu este supusă validării.

Poprirea înfiinţata anterior, ca măsură de asigurare, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, facută terţului poprit şi prin înştiinţarea despre aceasta a debitorului.

Terţul poprit este obligat ca, în termen de 5 zile de la primirea comunicării ce i s-a făcut potrivit dispoziţiilor de mai sus, să înştiinţeze organul de executare dacă datorează vreo suma de bani debitorului.

Poprirea se considera înfiinţată la data la care terţul poprit, prin înştiinţarea trimisa organului de executare, confirmă ca đatorează sume de bani debitorului, sau la data expirării termenului prevăzut în această înştiinţare. După înfiinţarea popririi, terţul poprit este obligat ca, de îndată, să facă reţinerile prevăzute de lege şi să verse sumele reţinute in contul indicat de organul de executare.

În cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulţi creditori, terţul poprit va anunţa în scris despre aceasta pe creditori şi, dacă ei nu se înţeleg asupra împarţirii sumelor reţinute, tertul poprit va consemna sumele reţinute la unitaţi specializate. La cererea oricarui dintre crditori sau a organului de executare, judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul terţul poprit va proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinţă prevăzute de lege.