Exonerarea de răspundere a cărăușului

1. RASPUNDEREA CARAUSULUI – NOTIUNI GENERALE

Cadrul legal al raspunderii – raspunderea civila se infatiseaza sub doua forme: delictuala si contractuala.

Raspunderea delictuala

Raspunderea delictuala deriva fie din delicte, fie din cvasidelicte, care in ramura transporturilor sunt accidentele ce pot surveni pe parcursul transportului.

Raspunderea contractuala

Raspunderea contractuala se intemeiaza pe ideea de culpa a partilor in executarea obligatiilor asumate.

Este definita ca fiind obligatia debitorului de a repara prejudiciul cauzat creditorului sau prin neexecutarea, executarea necorespunzatoare ori cu intarziere a obligatiilor sale contractuale.

Pentru a putea fi in prezenta raspunderii contractuale este necesara incheierea intre creditor si debitor a unui contract de transport, moment in care acestia dobandesc calitatea de expeditor si caraus.

Conditiile raspunderii contractuale a carausului

a. Fapta ilicita – acea actiune sau inactiune care are ca rezultat incalcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale cocontractantului. Fapta pagubitoare a carausului este savarsita prin acte comisive (anumite manevre sau operatiuni executate incorect, o depasire neregulamentara pe sosea in timpul unui transport, etc.).

Omisiunea carausului poate conduce la anumite consecinte pagubitoare in activitatea de transport si anume omisiunea verificarii mijloacelor de transport din punct de vedere tehnic inainte de a pleca in cursa ori omisiunea transportatorului, care in urma unui accident de circulatie nu opreste, caz in care alaturi de raspunderea contractuala, fata de proprii pasageri, este antrenata si cea contraventionala sau chiar penala.

Ca urmare, fapta pagubitoare este calificata ca avand un caracter obiectiv constand intr-o conduita sau o manifestare umana exteriorizata. In cazul raspunderii civile si implicit al raspunderii in contractul de transport, o fapta este ilicita atunci cand contravine legii ori regulilor de convietuire sociala, avand ca efect incalcarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim al altuia, respectiv al expeditorului, calatorului sau destinatarului.

Cu aplicabilitate in sfera contractului de transport, raspunderea contractuala se margineste sa sanctioneze vatamarea unui drept de creanta a cocontractantului. Vatamarea consta in neexecutarea de catre caraus a prestatiei ce-i incumba sau in savarsirea unor acte ce determina intarzierea indeplinirii obligatiei de rezultat asumata, la incheierea contractului.

b. Prejudiciul – acele rezultate daunatoare, negative, suferite de catre creditor ca urmare a incalcarii drepturilor subiective si intereselor legitime de catre debitorul caraus. Prejudiciul este rezultatul faptei ilicite.

Prejudiciile pot fi materiale si morale sau extrapatrimoniale.

Prejudiciul material consta in lezarea unui drept ori interes patrimonial a creditorului obligatiei contractuale, lezare care poate fi evaluata pecuniar, cum ar fi: distrugerea sau degradarea incarcaturii ori avarierea ei in timpul deplasarii, accidentarea unui calator. Paguba materiala este alcatuita din paguba efectiva (damnum emergens) si beneficiul nerealizat (pretium dolosis).

Prejudiciile morale sunt consecintele daunatoare care iau nastere din incalcarile drepturilor personale, care nu au continut economic. Astfel de consecinte se refera la suferintele cauzate celor apropiati prin decesul calatorului sau la suferintele acestuia in cazul leziunilor produse de accidente, distrugerea unui obiect cu valoare sentimentala deosebita pentru destinatar, etc.

c. Raportul de cauzalitate – pentru antrenarea raspunderii carausului este necesar ca intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate, ca prejudiciul cauzat sa fie consecinta faptei ilicite.

d. Vinovatia – atitudinea psihica a persoanei care a comis fapta ilicita si prejudiciabila fata de aceasta si de urmarile faptei.

Vinovatia cunoaste mai multe trepte, in functie de gravitatea faptei comise de catre debitor (caraus).

Dolul reprezinta intentia directa sau indirecta. Cand debitorul isi da seama de caracterul antisocial si prejudiciabil al faptei sale, prevede consecintele acesteia si urmareste producerea lor, actioneaza cu intentie directa. In cazul carausului nu poate fi vorba despre o asemenea forma de vinovatie.

Intentia indirecta consta in atitudinea debitorului care prevede consecintele faptei sale si cu toate ca nu le urmareste, accepta posibilitatea producerii rezultatului.

Culpa prin imprudenta este prezenta atunci cand debitorul prevede consecintele faptei sale, insa nu le accepta, socotind, fara temei, ca nu se vor produce, atunci cand debitorul nu prevede consecintele faptei ilicite desi putea si trebuia sa le prevada.

Raspunderea carausului pentru fapta altuia - debitorul unui corp cert determinat raspunde de starea bunului ce i-a fost predat, daca deteriorarile sunt ocazionate nu numai prin fapta sau greseala sa, ci si prin aceea a persoanelor pentru care este responsabil.

Carausul raspunde pentru lucrurile primite daca au suferit stricaciuni ori au fost furate, chiar daca faptul a fost comis de catre salariatii intreprinderii, precum si daca a fost savarsit de catre “straini”.

Cand un vehicul se rastoarna, avand ca rezultat uciderea unei persoane, cat si distrugerea marfii transportate, intreprinderea de transport raspunde delictual pentru fapta conducatorului vehiculului aflat in serviciul ei, fata de mostenitorii victimei, cat si contractual fata de destinatar, pentru deteriorarea sau pierderea marfii.

Probele in materia raspunderii carausului – creditorul reclamant are obligatia in fata instantei de judecata sa faca dovada sustinerilor sale pentru angajarea raspunderii carausului.

El trebuie sa probeze existenta contractului de transport, existenta faptei pagubitoare.

Carausul va incerca sa combata prin contra probe dovezile administrate de catre solicitantul despagubirilor, fie va invoca temeiuri exoneratorii de raspundere, putandu-se folosi de orice mijloace de proba in vedera infirmarii sustinerilor reclamantului.

Admisibilitatea dobanzilor – prin dobanda se inteleg sumele socotite in bani cu acest titlu, alte prestatii sub orice alt titlu sau obligatii la care debitorul se indatoreaza drept echivalent al folosintei capitalului.

Partile pot stabili prin conventie nivelul dobanzilor de aplicat.

Efectele raspunderii carausului

Cand sunt indeplinite conditiile raspunderii civile a carausului se naste in sarcina sa obligatia de a despagubi expeditorul sau destinatarul daunat. Prejudiciul trebuie evaluat. Formele de evaluare sunt:

a. Evaluarea judiciara a prejudiciului

b. Evaluarea legala a prejudiciului

c. Evaluarea conventionala a prejudiciului (clauza penala).

Evaluarea judiciara a prejudiciului reprezinta acea operatiune de determinare a intinderii daunelor-interese de catre instantele de judecata in baza principiului repararii integrale a pagubei. Cuantumul despagubirilor se stabilesc in functie de doua elemente: paguba suferita (damnum emergens) si beneficiul nerealizat (lucrum cessans).

Evaluarea legala a prejudiciului se incadreaza in sfera obligatiilor care au ca obiect prestatia de a da o suma de bani. In domeniul dreptului transporturilor aceasta problema se iveste atunci cand carausul trebuie sa restituie cocontractantului o anumita suma de bani, respectiv atunci cand a incasat o valoare mai mare decat cea tarifara pentru activitatea de transport.

Evaluarea conventionala a prejudiciului se realizeaza prin intermediul acordului de vointa al creditorului si debitorului, ce intervine inainte de producerea prejudiciului (clauza penala).

2. EXONERAREA DE RASPUNDERE A CARAUSULUI

Exonerarea de raspundere a carausului – transportatorul se poate degreva de raspundere contestand cele imputate sau invocand anumite circumstante de natura a-l elibera de sanctiunile contractuale.