Extrădarea Activă

Extradarea este un act de cooperare al statelor împotriva infractorilor de un anumit grad de periculozitate, pentru a impiedica sustragerea acestora de la raspunderea penala.

Extradarea este un act de asistenta juridica prin care un stat pe teritoriul caruia s-a refugiat un inculpat sau un condamnat, care nu este cetatean al statului solicitat, îl preda pe acesta, la cererea statului în drept a-l urmari penal, judeca sau supune la executarea condamnarii penale .

Institutia juridica a extradarii este una din formele cooperarii judiciare internationale în materie penala.

Ca institutie juridica de sine statatoare, extradarea a fost reglementata distinct si în Codul penal Carol al II-lea din 1936, reglementare care supunea extradarea îndeplinirii unor conditii de fond stabilite de conventiile internationale sau unor conditii de reciprocitate dintre state. De fapt, acest lucru reprezinta o constanta în reglementarea extradarii, în sistemul nostru de drept, o constanta care a contribuit la pastrarea, de-a lungul timpului, a trasaturilor esentiale ale extradarii. Astfel, extradarea este în continuare un act bilateral, cu un pronuntat caracter politic si reglementata prin norme de drept.

Din punct de vedere al procedurii, extradarea poate fi:

- obisnuita  atunci când extradarea se realizeaza dupa procedura normala, reglementata de Conventia europeana de extradare si de legea interna, persoana a carei extradare se cere beneficiind de posibilitatea conferita de acestea de a se apara impotriva cererii de extradare, inclusiv prin exercitarea caii de atac a recursului.

- voluntara  atunci când extradarea se realizeaza cu consimtamântul persoanei extradabile.

- simplificata  atunci când extradarea se realizeaza cu consimtamântul persoanei extradabile, în acest caz, nemaifiind necesara transmiterea unei cereri formale de extradare.

În raporturile internationale bilaterale, alaturi de institutia extradarii si, oarecum, diferit de aceasta functioneaza si institutia transferului de detinuti. Aceasta institutie functioneaza dupa reguli stabilite prin negociere directa între cele doua state, iar conditiile transferului de detinuti pot fi diferite de la un acord la altul ceea ce face destul de dificil stabilirea unor criterii teoretice pe baza carora sa functioneze. România a încheiat astfel de conventii cu Turcia, Cehia, Slovacia, Moldova, China, Egipt, Polonia, Rusia si alte tari.

Privita prin prisma normelor care reglementeaza aceasta institutie, extradarea poate fi activa sau pasiva.

Extradarea  ceruta de statul român

Conforn art. 2, lit. h din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala în materie penala extradarea ceruta de statul român se mai numeste si extradare activa. Cu alte cuvinte extradarea activa este procedura de extradare în care România are calitatea de stat solicitant .

Conditii pentru a cere extradarea

Din analiza reglementarilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala, rezulta ca pentru realizarea extradarii active trebuie îndeplinite anumite conditii referitoare la: infractiune, pedeapsa, infractor, competenta, procedura.