Fapte de Concurență Neloială

1. Speţă

1.1. Istoric speţă

Reclamanta Spirits Internaţional N.V.T.E. Rotterdam, (cu obiectul de activitate: comercializarea de băuturi alcoolice industriale şi naturale şi produse de vin, a chemat în judecată pârâtele S.C. „Prodal 94” SRL (cu obiectul de activitate: comercializarea de băuturi alcoolice industriale şi naturale şi produse de vin, în general, precum si comercializarea producţiei proprii şi a unor terţi; import, export, publicitate şi reclamă; transport, îmbuteliere şi depozitare ) şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci pentru ca, prin sentinţa ce instanţa va pronunţa, să dispună anularea mărcii înregistrate „STALINSKAYA”, marcă verbală nr.depozit 38.330 nr.de marcă 25674, eliberată de Oficiul pentru Invenţii şi Mărci şi obligarea acesteia la radierea mărcii.

În motivarea acţiunii, reclamanta arată că mandatara este titulara mărcii „STOLICHNAYA RUSSIAN VODKA” nr.571311, înregistrată pe cale internaţională prin intermediul Aranjamentului de la Madrid, la 21 ianuarie 1991, având ca ţară desemnată şi România. Realizând un scurt istoric al apariţiei primului lot de „VODKA STOLICHNAYA” produsă în U.R.S.S. ca ţară de origine, la distileria Leningrad, reclamanta învederează că pârâta S.C. „Prodal 94” SRL a înregistrat marca „STALINSKAYA”, OSIM-ul acordându-i acesteia certificatul de înregistrare, cu încălcarea dispoziţiilor legale, generând astfel o confuzie cu marca originală „STOLICHNAYA”.

Se mai susţine că pârâta SC „Prodal 94” SRL cu rea-credinţă a promovat o politică de acaparare a pieţii de desfacere cu produsul „STALINSKAYA”

1.2. Norme de drept incidente

Prin concurenţă se înţelege „confruntarea dintre agenţii economici cu activităţi similare sau asemănătoare, exercitată în domeniile deschise pieţei, pentru câştigarea şi conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei intreprinderi ”.

Dacă activitatea concurenţiala se desfasoară în limite normale, cu bună-credinţă şi în baza unor uzanţe cinstite, toţi concurenţii ar avea loc pe piaţă şi beneficiarii ar avea de câştigat, întrucat printr-o concurenţă loială se poate ajusta cererea şi oferta în oricare domeniu al activităţii economice, împiedicându-se realizarea de profituri de monopol de către anumiţi agenţi economici. De asemenea, se asigură o alocare raţională a resurselor solicitate pe piaţă şi o repartizare a beneficiilor într-un raport proporţional cu contribuţia efectivă a agenţilor economici în procesul de producţie şi de distribuţie a bunurilor şi serviciilor.

În practica, totuşi functionalitatea este restransă, denaturată sau chiar împiedicată prin acte sau fapte de concurenţă neloială.

În doctrina economică şi cea juridică, în legatură cu faptele de concurenţă neloială care se săvârşesc în domeniul economic au fost elaborate mai multe concepte (definiţii), avându-se în vedere anumite criterii care au însa aceeaşi finalitate.

Pornindu-se de la semnificaţia şi functiile generice ale concurenţei s-au stabilit (de către o parte din specialişti) conceptele de „practici monopoliste sau restrictive de concurenţă” şi de „practici anticompetitive”

În doctrina de specialitate şi în legislaţia românească privind concurenţa s-a impus, însă, conceptul de „practici anticoncurenţiale”. Potrivit definiţiei adoptate aproape în unanimitate de către specialişti, practicile anticoncurenţiale sunt acele fapte prin care se urmareşte acapararea pieţei sau a unui segment determinant al acesteia de către agenţii economici cei mai puternici într-un anumit domeniu al producţiei şi distribuţiei de mărfuri sau al prestaţiilor de servicii.

Cadrul normativ aplicabil în cadrul speţei iîn discuţie este format din: Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, Legea nr. 11/1991 modificată prin Legea nr. 298/2001 privind concurenţa neloială, O.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială.

Legea 11/1991 modificată şi reactualizată defineşte concurenţa neloială ca fiind „orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea industrială şi de comercializare a produselor, de execuţie a lucrarilor, precum si de efectuare a prestarilor de servicii”.

De asemenea, în articolul nr.11 lit.a se defineşte „fond de comerţ ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad comercial), utilizate de un comerciant în vederea desfăşurarii activităţii sale”.

Fac parte din fondul de comerţ următoarele:

- Imobilele (case, terenuri, spaţii comerciale) utilaje, autoturisme, maşini de transport, mărfuri şi alte bunuri mobile ale societăţii.

- Firma, emblema, mărcile de comert, desenele si modelele industriale, brevetele de invenţii etc.

- Clientela.