Filiația Față de Mamă

Notiune

În sens larg , noţiunea de filiaţie evocă legătura juridică existentă între o persoană şi ascendenţii săi ca urmare a descendenţei biologice ; în sens restrâns, aceeaşi noţiune desemnează raportul de descendenţa a unei persoane faţa de parinţii săi, legătura directă şi imediată dintre un copil şi parinţii săi.Privită în raport cu mama filiaţia poartă denumirea de maternitate, iar în raport cu tatăl, aceea de paternitate.

Legătura de filiaţie poate fi din căsătorie-dacă persoana s-a născut ori a fost concepută în timpul căsătoriei părintilor săi, cu menţiunea că nu interesează valabilitatea actului juridic al căsătoriei-sau din afara căsătoriei-când fie parinţii celui în cauză nu erau căsătoriţi între ei la data concepţiei sau la data naşterii copilului fie, deşi copilul s-a născut cu statutul de copil din căsătorie, filiaţia sa paternă prezumata a fost înlăturată prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă.Potrivit art.63 Codul familiei:”copilul din afara căsătoriei a cărui filiaţia a fost stabilită prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească are,faţă de părinte şi rudele acestuia aceeaşi situaţie ca şi situaţia legală a unui copil din căsătorie”

Filiaţia,indiferent că este din căsătorie sau din afara căsătoriei, constituie izvorul rudeniei fireşti, o categorie cuprinzătoare, reunind atât persoanele care prin naştere descend unele din altele-rudenie în linie dreaptă-cât şi persoanele care au un autor comun-rudenie în linie colaterală.Raportul de filiaţie în linie ascendentă,care uneşte pe toţi urmaşii autorului comun,se află la originea unui ansamblu de drepturi şi obigaţii,de natură personală şi de natură patrimonială,dintre care amintim:dreptul descendentului de a beneficia de atributele personalităţii transmise lui prin faptul naşterii,adică numele, domiciliul,statutul juridic;dreptul,însotit corelativul sau, obligaţia, de a beneficia, respectiv de a presta întreţinere în caz de nevoie;vocaţia succesorală la moştenirea lăsata de autorii săi.

“Recunoaşterea de filiaţie este declaraţia (actul unilateral) prin care o persoană recunoaşte că un copil este al său.Recunoaşterea de filiaţie se analizează nu numai ca mărturisirea unui fapt anterior,deci un mijloc de probă,ci şi un act juridic încheiat pentru a produce efecte juridice,constând în stabilirea legăturii de filiaţie.De aceea,recunoaşterea de filiaţie este supusă nu numai regulilor aplicabile mărturisirii,ci şi unor dispoziţii privind actul juridic.” Recunoaşterea are urmatoarele caractere:facultative,poate fi facută

numai în formele prevăzute de lege,legea nu pune nici o condiţie expresă cu privire la capacitatea juridică a celor care fac recunoaşterea,este un act unilateral,are un caracter personal şi produce efecte declarative.

Caracterele juridice are acţiunilor în justiţie referitoare la filiaţie sunt:

- Caracter de personalitate,adică nu pot fi exercitate de creditorii chirografari în numele debitorului,si nu pot fi transmise către moştenitor,decât în mod excepţional.

- Caracter de indisponibilitate,adică nu pot forma obiectul renunţării sau tranzacţiei;

- Imprescriptibilitatea acestor actiuni ca regulă,prescriptibilitatea fiind excepţia.