Finanțare ONU

ONU este finanţat din contribuţiile voluntare din partea statelor membre. Adunarea Generală aprobă bugetul şi stabileşte perioade de evaluare pentru fiecare membru. Aceasta se bazează în mare parte pe capacitatea relativă a fiecărei ţări de a plăti, măsurată prin venitul naţional brut (VNB), cu ajustări pentru datoria externă şi cu venituri mici pe cap de locuitor.

Adunarea Generala a stabilit principiul că ONU nu ar trebui să fie prea dependent de orice membru pentru a finanţa operaţiunile sale. Astfel, există un procent"plafon", stabilirea cuantumului maxim oricarui membru fiind evaluat pentru bugetul regulat. În decembrie 2000, Adunarea a revizuit scara de evaluări pentru a reflecta circumstanţele actuale la nivel mondial. Ca parte a acestei revizuiri, plafonul bugetul obişnuit fost redus de la 25% la 22%. Pentru ţările cel mai puţin dezvoltate (LDC), se aplica un plafon maxim de 0,01%. În plus faţă de ratele de plafon, suma minimă evaluata pentru orice naţiune membru (sau "plafon minim”) este stabilit la 0,001% din ONU buget. Consultaţi tabelul pentru contribuabili majore.

O mare parte din cheltuieli se adreseaza misiunilor ONU de pace şi securitate. Bugetul de menţinere a păcii pentru anul fiscal 2005-2006 a fost de aproximativ 5 miliarde USD ,comparativ cu aproximativ 1.5 miliarde dolari pentru bugetul central al ONU în aceeaşi perioadă a anului fiscal anterior, cu aproximativ 70.000 de trupe dislocate în 17 misiuni în întreaga lume Operaţiunile de pace ale ONU sunt finanţate prin evaluări, utilizând o formulă derivată din scara de finanţare obisnuita,incluzand insa o suprataxă ponderată pentru cinci membri permanenţi Consiliului de Securitate, care trebuie să aprobe toate operaţiunile de menţinere a păcii. Acest cost suplimentar serveşte pentru a compensa tarifele reduse de menţinere a păcii de evaluare pentru ţările mai puţin dezvoltate. De la 1 ianuarie 2011, top 10 furnizori ai contribuţiior financiare evaluate pentru a Organizaţiei Naţiunilor Unite de menţinere a păcii au fost: Statele Unite ale Americii, Japonia, Marea Britanie, Germania, Franţa, Italia, China, Canada, Spania şi Republica Coreea

Programele speciale ONU nu sunt incluse în bugetul obişnuit (cum ar fi UNICEF, PAM şi PNUD)si sunt finanţate prin contribuţii voluntare din partea guvernelor altor membri. Cea mai mare parte a contributiilor financiare sunt cele banesti,dar unele se află în formă de produse agricole de bază pentru populaţiile afectate Deoarece finanţarea lor este voluntară, multe dintre aceste agenţii sufera deficite severe în timpul recesiunilor economice. În iulie 2009, Programul alimentar mondial a raportat că a fost forţat să reducă servicii din cauza finanţării insuficiente Ea a primit abia un sfert din totalul de care avea nevoie pentru exerciţiul financiar 09/10.

Bugetul ONU

Pentru anii 2004 - 2005, bugetul ordinar al ONU (fara birouri si programe, agentii specializate si alte organisme asociate) a fost de 3 160 860 300 dolari SUA, suma defalcata pe 13 categorii de cheltuieli:

1. coordonare, politici 593,884,900

2. afaceri politice 349,252,200

3. drept international si justitie 70,245,400

4. cooperare internationala in domeniul dezvoltarii 336,495,300

5. cooperare regionala in domeniul dezvoltarii 170,670,500

6. drepturile omului si probleme umanitare 170,670,500

7. informare publica 155,969,900

8. servicii tehnice comune 516,168,900

9. audit intern 23,227,200

10. activitati co-finantate si cheltuieli speciale 102,445,300

11. cheltuieli de capital 58,651,300