Funcția Publică și Funcționarul Public

Functia publica.

Functia publica reprezinta situatia juridica a persoanei învestita legal cu atributii în realizarea competentei unei autoritati publice, ce consta în ansamblul drepturilor si obligatiilor ce formeaza continutul juridic complex dintre persoana fizica respectiva si organul care a învestit-o.

În art.2, alin.1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, se

arata ca functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala, administratia publica locala si autoritatile administrative autonome.

Notiunea de functie publica poate avea mai multe acceptiuni:

- într-o prima acceptiune, notiune de functie publica include pe toti aceia ce sunt investiti cu prerogative de putere publica pe care o exercita în numele si cu încredintarea unor autoritati publice.

- într-o a doua acceptiune, notiune de functie publica se defineste prin raportarea la prerogativele unei functii sau demnitati de stat, indiferent de tipul învestiturii, de tipul organului sau de nivelul la care se exercita. În aceasta acceptiune a functiei publice sunt inclusi demnitarii la nivel central, alesi (presedintele) sau numiti (ministri), demnitarii locali alesi (primarii si consilierii), numiti (prefectul), functionarii publici de cariera.

Potrivit art.73 lit.j din Constitutie, statutul functionarilor se adopta prin lege organica, de unde concluzia ca functia publica si functionarul public se supun unui regim juridic unilateral, respectiv unui regim de drept public. Conceptele de functie publica, functie de conducere sau functie de executie le întâlnim în Legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala, în Legea nr. 40/1991 privind salarizarea Presedintelui si a Guvernului României, precum si a personalului Presedentiei, Guvernului si al celorlalte organe ale puterii executive, în Legea nr. 52/1991 cu privire la salarizarea personalului din organele puterii judecatoresti, OUG nr. 24/2000 privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a functionarilor publici, etc. În prezent, cadrul legislativ al functiei publice este conferit de Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarului public, cu modificarile si completarile ulterioare.

Activitatile desfasurate de functionarii publici, care implica exercitarea prerogativelor de putere public, sunt urmatoarele:

- punerea în executare a legilor si a celorlalte acte normative;

- elaborarea proiectelor de acte normative si a altor reglementari specifice autoritatii sau institutiei publice, precum si asigurarea avizarii acestora;

- elaborarea proiectelor politicilor si strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor si statisticilor necesare realizarii si implementarii politicilor publice, precum si a documentatiei necesare executarii legilor, în vederea realizarii competentei autoritatii sau institutiei publice;

- consilierea, controlul si auditul public intern;

- gestionarea resurselor umane si a resurselor financiare;

- colectarea creantelor bugetare;

- reprezentarea intereselor autoritatii sau institutiei publice în raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din tara si strainatate, în limita competentelor stabilite de conducatorul autoritatii sau institutiei publice, precum si reprezentarea în justitie a autoritatii sau institutiei publice în care îsi desfasoara activitatea;

- realizarea de activitati în conformitate cu strategia de informatizare a administratiei publice.

La baza exercitarii functiei publice stau urmatoarele principii:

- legalitate, impartialitate si obiectivitate;

- transparenta;

- eficienta si eficacitate;

- responsabilitate, în conformitate cu prevederile legale;

- orientare catre cetatean;

- stabilitate în exercitarea functiei publice;

- subordonare ierarhica.

Functiile publice pot fi clasificate astfel:

a) dupa nivelul competentelor, se împart în:

- functii publice generale care reprezinta ansamblul atributiilor si

responsabilitatilor cu caracter general si comun tuturor autoritatilor si institutiilor publice, în vederea realizarii competentelor lor generale. Sunt considerate functii publice generale, de exemplu, cea de secretar general al Guvernului, secretar general din minister, secretar al municipiului, director executiv al serviciilor publice deconcentrate a ministerelor, etc.