Garantarea drepturilor și libertăților fundamentale în Convenția Europeană a Drepturilor Omului

La 5 mai 1949, la Strasbourg, a fost semnat Statutul Consiluilui Europei ce a intrat in vigoare in 3 august al aceluiasi an. Statutul semnat de Belgia, Danemarca, Franta, Irlanda,Italia, Luxembourg, Olanda, Norvegia, Suedia, Regatul Marii Britanii si Irlandei de Nord punea bazele unei organizari politice supranationale de cooperare interguvernamentala si parlamentara.

Principiile in functie de care-si orienteaza activitatea sunt: democratia pluralista,respectarea drepturilor omului si statutul de drept.

Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatile sale fundamentalea fost elaborata de catre Consiliul Europei. Deschisa seminar la Roma la 4 noiembrie 1950,ea a intrat in vigoare in septembrie 1953.

Conventia, semnata initial de reprezentantii a treisprezece guverne, intre care,pentru Franta de Robert Schuman,reuneste toate cele patruzeci de state membre ale Consiliului Europei.

De notat, ca abia la 4 ani de la semnarea conventiei(18 mai 1954), Comitetul Ministrilor al Cosiliului Europei alege pentru prima data, membrii Comisiei Europene a Drepturilor Omului.

Locul dreptului omului in constructia europeana si importanta mecanismului Conventiei sunt factori deloc de neglijat.”Conventia Europeana nu se multumeste sa enumere un ansamblu de drepturi,ea la garanteaza imediat fiecarei persoane tinand de jurisdictia partilor contractante. Ea stabileste un sistem international de protectie colectiva a acestor drepturi-procedura unica in felul ei- care poate sa functioneze la initiativa statelor ca si a particularitatilor… Individul pana atunci izolat si ignorat in raportul dintre state,devine o persoana ,un cetatean in comunitatea natiuni europene.”(declaratie a lui Fr. Mitterand ,sustinuta intr-o intrunire oficiala cu presedintele Italiei).

Prin Conventia Europeana a Drepturilor Omului se actiona pentru luarea primelor masuri originale de asigurare a garantii efective a drepturilor enuntate in Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 1948.

Din 1993 Romania a devenit membra cu drepturi depline a Consiliului Europei si in anul urmator(20.06.1994) a ratificat Conventia si cele 11 protocoale aditionale.

In ceea ce priveste conceptul propriu-zis de drepturi,libertati si indatoriri fundamentale ale cetateanului roman, acestea sunt acele drepturi subiective apartinand cetatenilor,esntiale pentru viata.libertatea si demnitatea acestora,indispensabile pentru dezvoltarea personalitatii umane, drepturi stabilite si garantate prin Costitutie si legi. Notiunea de drepturi fundamentale se refera la drepturi subiective si la drepturi esentiale ce apartin cetateanului reprezentand o importanta primordiala atat pentru cetatean, cat si pentru stat si societate si care sunt in fond determinate pentru definirea statutului juridic al cetateanului.

Titlul II din Constitutia Romaniei , intitulat Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ,constituie unul dintre domeniile cele mai importante ale reglementarilor constitutionale.El cuprinde nu numai o enumerare clara si corespunzatoare a drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale, dar in acelasi timp enunta garantii de natura sa asigure respectul ferm al acestora.Totodata, au fost avute in vedere modul in care aceste drepturi sunt enuntate in constitutiile principalelor state democratice.

Titlul II cuprinde de fapt patru capitole, respectiv Capitolul 1 Dispozitii comune(art.15-21), Capitolul 2 Drepturile si libertatile fundamentale(art.22-53),Capitolul 3 Indatoririle fundamentale(art.55-57) si Capitolul 4 Avocatul Poporului(art. 58-60).

Constitutia diferentiazaregimul cetatenilor romani de acela al cetatenilor straini.Functiile si demnitatile publice, civile si militare , potfi ocupate numai de persoanele care au cetatenia romana si domiciliaza in tara. Apre astfel o deosebire intre doua categorii de cetateni romani:cetatenii care au domiciliul in tara si cetatenii romani care au domiciliul in strainatate.

Drepturile si indatoririle cetatenilor romani sunt aceleasi, cu mentiunea insa ca in ceea ce priveste cetatenii romani ce domiciliul in strainatate,acestia nu beneficiaza de anumite categorii de drepturi.

Articolul 20 din Constitutie are urmatorul cuprins:

“(1)Dispozitiile constitutonale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.

(2) Daca exista neconcordanta intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte si legile intrne, au prioritate reglementarile internationale.”

Din analiza acestui text, rezulta ca el ridica doua categorii de probleme:problema interpretarii dispozitilor constitutionale privind drepturile si libertatile internationale referitoare la drepturile omului si dispozitiile legislative interne.

In ceea ce priveste prima problema, prin art. 20 din Constitutie se consacra in mod expres teza prioritatii dreptului international fata de dreptul intern. Dispozitiile Drepturilor Omului,cu pactele si calelalte tratete la care Romania este parte.

In ceea ce priveste cea de-a doua problema, solutia optima pare a fi o decizie a Curtii Constitutionale, ale carei atributii au fost considerabil axtinse, mai bine precizate in urma reformei constitutionale din 2003 , prin care s-ar constata incompatibilitatea sau neconcordanta,ceea ce ar face legea in cauza inaplicabila.

Drepturile si libertatile pe cera le consacra Constitutia Romaniei ar putea fi subsumate celor doua mari subdiviziuni ale drepturilor omului specificate de cele doua pacte de ONU in 1966 si anume: drepturi civile si politice si drepturile economice si sociale.

Drepturile civile si politice sunt enuntate:dreptul la viata si integritatea fizica si psihica, libertatea individuala, dreptul la aparare, libera circulatie, dreptul la circulatie, dreptul la viata intima, familiala si privata, inviolabilitatea domiciluilui, secretul corespondentei, libertatea constiintei, libertatea de exprimare, dreptul la informatie, dreptul la invatatura, accesul la cultura, dreptul de vot, dreptu de a fi ales, dreptu de a fi ales in Parlamentul European, libertatea intrunirilor , dreptul de asociere, interzicerea muncii fortate, dreptul de petitionare, dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica.

In categoria drepturilor economice si sociale pot fi incadrate:dreptul la munca si protectie sociala, dreptul la ocrotirea sanatatii, dreptul la greva, dreptul de proprietate privata, libertatea economica, dreptul la mostenire, dreptul la un nivel de trai decent, dreptul la intemeierea unei familii, protectia copiilor si tinerilor, protectia persoanelor cu handicap, dreptul la mediul sanatos.