Globalizarea economică

ABREVIERI

Comunitatea Europeană – CE

Uniunea Europeană – UE

Uniunea Statelor- US

Organizatia Natiunilor Unite –ONU

Fondul Monetar International – FMI

Statele Occidentului - SO

1. Introducere

Analizele întreprinse întru definirea si caracterizarea cât mai explicita a procesului de globalizare au fost concepute din prisma paradigmei procesual-organice, model de analiza care ne fereste de lacunele si meandrele interpretarilor si generalizarilor pripite.

Asadar, existenta sociala a oamenilor, fiind în devenire, fiind capabila sa se reorganizeze periodic sub presiuni exercitate de necesitati care se dezvolta în interiorul ei, inclusiv sub presiunile care decurg din amplificarea prin reconstructie a capacitatilor sociale de procesare a informatiilor, a parcurs deja mai multe etape.

Principala tendinta în aceasta evolutie consta în reorganizari corelate ale organizarilor integratoare, ale socioorganizarilor specializate, ale organizatiilor si ale oamenilor. Astfel de reorganizari fac si posibile si necesare reorganizari ale retelelor de conexiuni dintre toate genurile de organizari sociale.

Reorganizarea conexiunilor genereaza îndeosebi cresterea densitatii conexiunilor si modificarea naturii lor; sunt tot mai multe conexiuni care pot sa dezvolte consecinte organizante.

Consecintele proceselor organizante au facut posibile constientizari despre posibilitatea ca organizarile sociale sa fie tot mai mult prinse în retele de conexiuni la nivel global, ca si despre posibilitatea ca situatia lor sa fie tot mai mult particularizata de caracteristicile acestor retele dar si de starea lor in anumite spatio-temporalitati.

Acest proces poate fi numit un proces globalizant. Pe masura ce este constientizat, procesul globalizant face obiectul unor diagnosticari exacte pentru a evalua pertinent provocarile deschise de noile presiuni sociale si depinde tot mai mult de atitudinile pe care oamenii si, prin intermediul lor, organizarile sociale le adopta fata de el.

În conditiile mentionate, procesul pe care îl semnalam este unul complicat si parazitat de diversele directii si interpretari care decurg din situarea multor organizari, inclusiv politice si administrative, pe pozitii sociale de procesare a informatiilor divergente, in special ideologice si religioase. În conditiile în care procesele globalizante sunt parazitate si se manifesta în modalitati afectate de limite ale procesarilor sociale (ale capacitatilor sociale de interpretare), se dezvolta necesitatea de interogare a problematicii întru obtinerea interpretarii satisfacatoare, caci umai prin întelegerea corecta si cuprinzatoare a problematicii globalizarii se poate ajunge la acea globalizare care se poate dovedi a fi fructuoasa pentru procesualitatea sociala.

Întrucât prin globalizare sporeste dependenta tuturor organizarilor sociale de caracteristicile si starea "întregului", este important ca tot mai multi participanti la proces sa se situeze pe pozitii care sa descurajeze eventuale evolutii cu consecinte disfunctionale.

Dar, în lipsa interpretarii satisfacatoare generate de situarea conservatoare pe pozitii ideologice si religioase, consensul, colaborarea si cooperarea sunt putin probabile, ceea ce face ca pozitiile divergente, nefavorabile sa fie inevitabile. Aceasta este ratiunea pentru care consideram ca analiza pe baza reperelor teoretice pertinente a globalizarii este necesara; ea trebuie sa fie suficient de nuantata încât sa poata sa fundamenteze investigatii sistematice si satisfacatoare ale proceselor de globalizare.

2. Interpretari atribuite globalizarii

Evolutia din ultimele decenii a economiei mondiale scoate în evidentă creşterea volumului şi sporirea diversificării structurii de mărfuri a schimburilor comerciale. Această evolutie, firească în fond, în tările industrializate este determinată de mai multi factori.

Astfel:

- creşterea demografică face necesară sporirea productiei pentru acoperirea nevoilor pietei interne, în continua modificare şi diversificare;

- mecanizarea, automatizarea şi organizarea ştiintifică a productiei şi a muncii conduc, în mod inevitabil, la sporirea productivitătii muncii şi a venitului national, dar şi la disponibilizarea unei părti din forta de muncă ocupată. Creşterea somajului determină factorii de decizie să ia măsuri pentru crearea de noi locuri de muncă, ceea ce conduce, în ultimă instantă, la sporirea productiei;

- pe măsura creşterii economice, apare necesitatea ridicării nivelului de trai. Acest lucru este indispensabil legat de mentinerea productiei la un nivel ridicat şi a costurilor la un nivel cât mai redus cu putintă;