Guvernul și Administrația Publica Centrala

Guvernul României

Scurt istoric asupra institutiei.

Guvernul sau Consiliul de ministri a aparut o data cu primele constitutii moderne si cu disciplina si cu ramura de drept - dreptul administrativ. Originea sa provine în multe cazuri din vechile "Consilii ale regelui" denumite curia regis.

Corpul de consilieri ai monarhului, pe masura ce societatea a evoluat s-a transformat într-un corp de specialisti formând clasa marilor dregatori, a marilor functionari sau ministri cum sunt denumiti modern .

Curia legis a devenit cu timpul un veritabil Consiliu, iar consilierii specializati au devenit "ministri" astfel ca a luat nastere Consiliul de ministri. Cât priveste natura juridica a "Sfatului domnesc" din Tarile Române în perioada feudalismului, se sustine ca acesta nu ar fi constituit un aparat administrativ, ci mai degraba un "mini Parlament".

Un veritabil Guvern român întâlnim sub domnia primului domnitor al României, (mai întâi "Principatele române unite") Alexandru Ioan Cuza, dar aparitia functiei de ministru si implicit a ministerelor în acceptiunea moderna, precede Guvernul, ca autoritate sau organ al Statului, ca subiect de drept public. O întâlnim prima oara reglementata în Regulamentele organice. Astfel, prin Regulamentul Organic s-a stabilit un numar de 6 ministere si implicit ministrii, respectiv în Muntenia - Ministrul Trebilor din Launtru (marele Vornic), Ministrul Finantelor (Vistierul), Marele Postelnic (Secretarul de Stat ori Ministrul de Externe actualmente), Logofatul (Ministrul dreptatii sau, acum al Justitiei), Logofatul pricinilor Bisericesti, Spatarul (ministrul ordinii).

Tot Regulamentele organice reglementeaza asa numitul "Sfat al ministrilor" si Sfatul administrativ. "Sfatul administrativ este o institutie intermediara între traditionala curia legis si Guvern". Hotarârile Sfatului administrativ deveneau executorii numai dupa aprobarea lor de catre Domn.

Evolutia institutiei Guvernului în acceptiune prezenta reprezinta o istorie interesanta a vietii politice din fiecare tara, rezumându-ne dreptul ca într-o lucrare ulterioara sa ne oprim mai profund în aceasta directie. Dar, referindu-ne la Guvernul în acceptiunea de astazi trebuie aratat faptul ca potrivit Constitutiei din 1991 este organul central al puterii executive care, pe baza programului sau de guvernare dezbatut în sedinta comuna a celor doua camere ale Parlamentului si acceptat de Parlament, asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a administratiei publice.

Dupa anul 1989 a fost adoptata legea 37/1990 de organizarea a Guvernului, lege care a fost implicit modificata ca urmare a adoptarii ulterioare a actualei Constitutii. Aceasta lege nu reglementeaza în amanunt organizarea si functionarea Guvernului, nu limiteaza numarul minim sau cel maxim al ministerelor sau al membrilor Guvernului asa cum prevedea Legea pentru organizarea ministerelor din iulie 1929, publicata în Monitorul Oficial nr.169 din 2 august 1929 în conditiile perioadei de tranzitie pe care o parcurgem acum. De aceea, actuala lege de organizare si functionare a Guvernului, (nr.37/1990) nu aprevazut o limitare a numarului de ministere. La finele anului 1999 printr-o Ordonanta de urgenta s-a stabilit ca numarul maxim de ministere sa fie de 16, iar numarul membrilor Guvernului de 17 cu exceptia Primului-ministru, existând si un ministru de stat, fara portofoliu, cu rol de coordonare a ministerelor economice.

Formarea Guvernului

1. Procedura de constituire dupa alegeri.

Dupa constituirea Parlamentului si depunerea juramântului de investire de catre Presedintele ales al României (potrivit legii române si a practicii ultimilor 10 ani - alegerile prezidentiale si cele parlamentare au loc concomitent), acesta, Presedintele României, dupa consultarea partidului sau formatiunii politice care are majoritatea absoluta în Parlament, sau, în caz contrar a partidelor parlamentare desemneaza un candidat la functia de prim-ministru. Candidatul desemnat are obligatia de a cere votul de încredere al Parlamentului asupra programului de guvernare si a listei cu membrii doriti ai Guvernului. Termenul pentru votul de încredere este de 10 zile de la data investirii. Programul si lista se dezbat de cele doua camere ale Parlamentului care acorda încredere Guvernului cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor

O data obtinut votul de încredere al Parlamentului, Presedintele României, prin decret numeste Guvernul în integralitatea sa. Membrii Guvernului, dupa numire, depune juramântul de credinta si devotament, moment ce constituie începerea exercitiului mandatului Guvernului.

Componenta Guvernului . Legea fundamentala, Constitutia, prevede în art.101

alin. 1 ca Guvernul este format din Primul-ministru, ministri sai alti membri stabiliti prin

lege organica. Legea 37/1990 vorbeste si de ministri de stat, ministri si secretari de stat.

Actualul Guvern constituit în decembrie 1999 este compus din primul-ministru, patru

ministri de stat din care trei sunt titulari de portofolii si ministri, neexistând si secretari de

stat ca membri ai Guvernului.

2. Conditiile legale pentru a fi membru al Guvernului

Poate fi membru al Guvernului persoana ce are capacitatea de exercitiu deplina, este numai cetatean român si are domiciliul în România si exercitiul drepturilor electorale. Art.104 din Constitutie stabileste incompatibilitatile functiei de membru al Guvernului si anume cu exercitarea altei functii publice de autoritate - prefect, primar, consilier local sau judetean, Presedinte al Consiliului Judetean, Presedinte al Consiliului de Administratie al Societatii de Radiodifuziune, etc. Nu exista incompatibilitate între calitatea de membru al Guvernului si cea de deputat sau senator. Prin lege se pot stabili si alte situatii de incompatibilitati.