Împlinirea prescripției extinctive

1. INTRODUCERE

Prescriptia extinctiva este modul de stingere a unui raport juridic din cauza neexecutarii lui in limita stabilita de lege. Deci prescriptia extinctiva limitează timpul in care o persoana poate cere apărarea drepturilor sale pe calea constrângerii. Nu exista o definitie a prescriptiei , aceasta fiind plasata intre modurile de stingere a obligatiilor.

Prescriptia este delimitata juridic de decretul nr 167/1958, codul civil, cod procedura penala, OG 89/2000, OG 7/2005.

Prescriptia extinctiva este o institutie cu un caracter complex, a carei prezenta printre institutiile fundamentale ale dreptului civil se justifica prin rolul si functiile pe care le îndeplinește cat si prin scopul urmariirii de către legiuitor.

In al doilea rand, se justifica prin nevoia asigurării unei certitudini a drepturilor pretinse, dat fiind faptul ca odată cu trecerea timpului dovada devine din ce in ce mai greu de făcut.

In al treilea rand , prescriptia extinctiva îndeplinește o functie educativa si mobilizatoare , stimulând pe titularii drepturilor , sa nu lase drepturile si actiunile lor.

2. Implinirea prescriptiei extinctive

Decretul nr 167/1958 nu reglementează cum se calculează termenele de

prescriptie extinctiva. De aceea decretul a fost completat de Codul civil si de Codul de Procedura civila, care ne ajuta sa identificam si momentul initial si momentul final al termenului de prescriptie.

Putem observa ca dispozitiile privind regulile de calcul al termenelor de prescriptie extinctiva se găsesc in mai multe acte normative. De aceea se face propunerea ca absolut toate termenele de prescriptie sa fie in viitorul cod civil, intr-un singur loc

Exista doua moduri de calcul : ore si zile sau luni si ani.

a) Calculul termenelor pe ore si zile

Vorbind despre termenele de statornicie, in Codul de procedura civila se mentionează ca „termenele încep sa curgă de la miezul noptii zilei următoare”

Codul civil prevede ca „termenul de prescriptie se calculează pe zile si nu pe ore”.

Ziua in care prescriptia începe nu intra in calcul, iar ultima zi trebuie sa fie in întregime scursa pentru ca termenul sa se considere împlinit. Acest mod se deosebește de calculul termenelor pe zile, expres reglementat de art. 101, al.1 din codul de procedura civila care prevede: „termenele se înteleg prin zile libere, neintrând in socoteala nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul”.

In dreptul nostru civil adoptat este un sistem intermediar intre sistemul in care nu se ia in calcul nici prima nici ultima zi, si cel in care se includ si prima si ultima zi.

Deși nu a existat pana nu de mult o reglementare pentru termene, practica a stabilit : „termenul stabilit pe saptamani se socotește împlinit la sfârșitul zilei de vineri din a2a saptamana”. Un termen de doua saptamani care a început vineri se va sfarsi in a2a saptamana vineri noapte. Solutia se desprinde din codul de procedura civila art. 101 al 3: „termenele statornicite pe saptamani, se sfârșesc in ziua saptamanii corespunzătoarei zilei de plecare.” Cat privește termenul de o jumătate de luna va fi invariabil, in a15a zi din luna indiferent daca luna are 28 sau 31 de zile.