Importanța aplicării principiului descentralizării serviciilor publice

Importanta aplicarii principiului descentralizarii serviciilor publice

In perioada interbelica serviciul public era definit ca fiind acea activitate a autiitatilor publice pentru satisfacerea unei nevoi de interes general, care este atat de importanta incat trebuie sa functioneze in mod regulat si continuu.

In zilele noastre serviciul public este definit ca fiind acea organizatie de stat sau a colectivitatii locale, infiintata de autoritatile competente, cu scopul de a asigura satisfacerea unor cerinte ale membrilor societatii, in regim de drept administrativ sau civil, in procesul de executare al legii.

Serviciile publice constituie activitati de interes general din care cea mai mare parte produc bunuri publice furnizate de administratii si colectivitati locale.

Scopul lor este orientat spre recuperarea costului de productie si u spre obtinerea profitului.

In Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale sunt reglementate serviciile publice ale comunei si ale orasului, serviciile publice de interes judetean, iar in Legea 340/2004, sunt prevazute atributiile prefectului in calitate de conducator al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte autoritati ale administratiei publice centrale de specialitate organizate la nivelul unitatilor administrativ – teritoriale.

Infiintarea serviciilor publice este determinata, in primul rand de cresterea si diversificarea necesitatilor generale ale colectivitatii si de obligatia statului de a le satisface in conditii cat mai bune.

Organizarea si functionarea serviciilor revine in mare parte organelor autoritatilor publice – administratia centrala – ministere; alte organe subordonate guvernului; administratia locala- primarii, prefecturi, consilii comunnale si intreprinderi publice, regii autonome de transport, etc.

In teoria dreptului se face distinctie între principiile fundamentale ale dreptului si principiile aplicabile unor ramuri: dreptul civil, dreptul administrativ, dreptul penal.

Prin principii se desemneaza acele idei , abstractizari sintetice prin care se redau trasaturilor comune generale, proprii unui fenomen sau grup de fenomene. Sunt astfel individualizate principiile raspunderii juridice: principiul raspunderii pentru fapte savârsite cu vinovatie, principiul raspunderii personale, principiul justitiei sanctiunii si principiul celeritatii tragerii la raspundere, ele sintetizând esenta fenomenului raspunderii juridice.

Prin principii in domeniul dreptului intelegem atat un fundament al sistemului de drept, cat si o modalitate de coordonare a normelor juridice in jurul unor idei calauzitoare.

Definitia este urmata de distinctia dintre principiile fundamentale care refelecta ceea ce este esential si profund în cadrul unui tip de drept si princiliul valabile numai anumitor ramuri ale dreptului.

Importanta practica a principiilor în drept este analizata în doua sensuri. Intr-un sens, principiile dreptului asigura constructia unitara a sistemului de drept, aceasta latura aparând în mod pregnant în procesul de elaborare a dreptului si constituindu-se intr-un element important de tehnica legislativa. In cel de-al doilea sens, principiile de drept capata o dimensiune cognitiva contribuind în mod decisiv la cunosterea sistemului dreptului.

Astfel, putem constata importanta deosebita a principiilor atat in procesul de elaborare a dreptului, cat si in cel de aplicare a normelor juridice, in acest din urma caz, cunosterea lor ii confera interpretului un instrument stiintific pretios de analiza.

Actiunea principiilor dreptului are ca rezultat certitudinea garantiei dreptului impotriva imprevizibilitatii normelor coercitive si asigurarea concordantei legilor si oportunitatii lor. Principiile de drept sunt extrase din dispozitiile constitutionale sau sunt deduse pe cale de interpretare din alte norme avand rolul de a asigura echilibrul sistemului juridic cu evolutia sociala.

Cele mai importante principii ale dreptului sunt: asigurarea bazelor legale de functionare a statului; actiunea acestui principiu constituie premisa existentei statului de drept, deoarece caracteristica fundamentală a unui stat de drept o constituie cucerirea pe cale legala a puterii şi apoi exercitarea sa in conformitate cu cerintele legalitatii.

Izvorul oricerei puteri politice in statul de drept este vointa suprema a poporului, care trebuie sa-si gaseasca formele juridice de exprimare, astfel incat puterea poporului sa poata functiona în mod real ca o democratie.