Insolvența și Concordatul Preventiv

. Noţiunea de insolvenţă

Potrivit prevederilor art. 3 pct. 1 Legea procedurii de insolvenţă, prin insolvenţă se ȋnţelege acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Această stare exprimă deci neputinţa debitorului de a

plăti datoriile scadente din cauza lipsei de lichidităţi – lipsă care reflect şi ea o stare deficitară a patrimoniului debitorului.

Insolvenţa sau incapacitatea de plată reprezintă o insuficienţă a lichidităţilor, o absenţă a fondurilor băneşti necesare plăţii obligaţiilor scadente, absenţă care este independent de raportul patrimonial pasiv – active. Acestei incapacităţi de plată sau stării de ȋncetare de plăţi i se adresează procedura insolvenţei.

2. Scopul procedurii de insolvenţă

Scopul procedurii de insolvenţă este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat ȋn insolvenţă. Această formulare sumară identifică coherent scopul legii, pe care ȋl subordonează plȋţii pasivului debitorului aflat ȋn ȋncetare de plăţi, prin aplicarea unei procedure colective care poate ȋmbrăca diverse forme. Plata pasivului debitorului fiind scopu şi punctual final al procedurii insolvenţei, eficienţa acesteia se determină prin raportare la gradul de acoperire al pasivului sau, altfel spus, gradul de satisfacere a creanţelor creditorilor. Din această perspectivă, procedura insolvenţei s-a diversificat ȋn mai multe forme (procedura general – procedura simplificată, procedura reorganizării – procedura falimentului), astfel ȋncât cei implicaţi - ȋn primul rând, creditorii – vor putea să opteze pentru forma care prezintă potenţialul de a corespunde ȋn cel mai ȋnalt grad scopului procedurii – acoperirea pasivului.

3. Deschiderea procedurii de insolvenţă

Cererile de deschidere a procedurii, fie că sunt formulate de debitor sau de creditori, vor trebui să conţină o serie de elemente necesare pentru a determina situaţia financiară a debitorului, gradul său de ȋndatorare şi existenţa acelor creanţe certe, lichide şi exigibile, care nu pot fi acoperite la scadenţă cu sumele de bani disponibile ȋn averea debitorului. Ȋn plus, debitorul va trebui să depună o listă a activităȋilor pe care intenţionează să le realizeze ȋn cursul perioadei de observaţi, o declaraţie prin care debitorul ȋşi arată intenţia de intrare fie ȋn procedura simplificată, fie ȋn reorgnizare, pe baza unui plan, ȋn această din urmă situaţie fiind obligat să depună şi o descriere sumară a modalităţilor pe care le are ȋn vedere pentru reorganizarea activităţii;

Ȋn anexa cererii sale, debitorul va trebui să depună o serie de documente de evidenţă financiar – contabilă, o listă a tuturor bunurilor din averea sa precum şi o listă a tuturor creditorilor, alături de alte liste şi declaraţii cerute de lege (art. 28 LPI).

Creditorii vor trebui să arate cuantumul şi temeiul creanţei lor, să indice existenţa unor garanţii sau măsuri asiguratorii şi să anexeze documente justificative ale creanşe; de asemenea, creditorii vor trebui să precizeze dacă intenţionează să participe la reorganizarea debitorului, arătând, ȋn principiu, modalitatea ȋn care ȋnţelege să se implice ȋn această reorganizare.

Dacă există mai multe cerei ale creditorilor, acestea se vor conexa la prima cerere ȋnregistrată; dacă există atât o cerere a debitorului cât şi cereri ale creditorilor, acestea din urmă se vor conexa la cererea debitorului.

După ȋnregistrarea unei cereri a debitorului, judecătorul – sindic va verifica dacă aceasta ȋntruneşte condiţiile legale pentru deschiderea procedurii; după această verificare, dacă sunt ȋndeplinite condiţiile legale, judecătorul – sindic va pronunţa fie o ȋncheiere de deschidere a procedurii generale fie o ȋncheiere de deschidere a procedurii simplificate (dacă debitorul şi-a manifestat intenţia de a intra ȋn procedura simplificată sau face parte din categoriile de debitori ȋmpotriva cărora se deschide direct procedura simplificată sau nu a depus documentele care, potrivit legii, trebuie să ȋnsoţească cererea de deschidere a procedurii); aceasta hotărâre va fi notificată debitorului, tuturor creditorilor menţionaţi ȋn lista depusă de debitor şi oficiului registrului comerţului unde debitorulu este ȋnmatriculat, pentru efectuarea menţiunii privind deschiderea procedurii.

Dacă cererea aparţine creditorilor, judecătorul – syndic o va notifica debitorului, care beneficiază de un termen de 10 zile pentru a contesta cererea sau pentru a recunoaşte starea de insolvenţă; dacă cererea ȋndeplineşte condiţiile legii şi nu e contestată de debitor sau dacă această contestaţie a fost respinsă, judecătorul – sindic pronunţă, de asemenea, o hotărâre de deschidere a procedurii (o sentinţă).

4. Ȋnchiderea procedurii insolvenţei

Situaţii ȋn care se ȋnchide procedura

a) Ȋndeplinirea planului (art. 132 alin. 1 LPI). Ȋnchiderea procedurii planului la cererea debitorului care a propus planul de reorganizare poate fi justificată sau cu realizarea integral a planului, sau cu imposibilitatea realizării planului, cu consecinţa deschiderii procedurii falimentului (art. 140, alin. 1). Nu este admisibilă cererea debitorului de ȋnchidere a procedurii planului de reorganizare propus de el, dacă planul nu a fost executat integral, sub motivul că creditorii se opun nejustificat noilor propuneri ale debitorilor pentru diminuarea obligaţiilor de plată faţă de creditori, ȋn raport cu prevederile planului confirmat.