Institutii si Organisme Europene Implicate in Protectia Drepturilor Omului si Rolul Acestora

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Institutii si Organisme Europene Implicate in Protectia Drepturilor Omului si Rolul Acestora.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 18 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Augustin Fuerea

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Drept

Cuprins

CAPITOLUL I
Introducere pag. 1
CAPITOLUL II
Drepturile omului în sistemul european pag. 3
CAPITOLUL III
Rolul instituţiilor şi organismelor europene în protecţia drepturilor omului pag. 5
III.1. Comisia Europenă pag. 5
III.2. Parlamentul European pag. 6
III.3. Consiliului de Miniştri pag. 9
III.4. Curtea Europeană de Justiţie pag. 10
III.5. Rolul Ombudsmanului în promovarea drepturilor omului pag. 12
CAPITOLUL IV
Concluzii pag. 16
BIBLIOGRAFIE pag. 17

Extras din document

Capitolul I

Introducere

Protecţia drepturilor omului prin instrumente juridice de transpunere a acestor drepturi în prevederi legale, a devenit un imperativ al comunităţii internaţionale după al doilea război mondial, în urma dezvăluirii atrocităţilor comise de nazişti, iar mai târziu, şi ca urmare a perpetuării practicii încălcării drepturilor omului în statele cu regimuri totalitare. Această necesitate s-a concretizat în reglementări cu caracter universal sau regional ce au urmat semnării Cartei O.N.U (26 iunie 1945).

Astfel, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, proclamată şi adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. la 10 decembrie 1948 este primul document cu vocaţie universală în acest domeniu şi stabileşte o concepţie unitară a comunităţii internaţionale despre drepturile şi libertăţile omului, deschizând calea spre un sistem de protecţie internaţională a drepturilor omului. După 1948, Adunarea Generală a O.N.U. a adoptat în acest domeniu peste 60 de convenţii şi declaraţii prin care s-a avut în vedere şi instituirea unor mecanisme specifice de protecţie a acestor drepturi.

Drepturile omului sunt drepturi inerente şi inalienabile ale fiecărei persoane, care definesc condiţia umană într-o societate civilizată. Omul ca fiinţă raţională, născută liberă, ca măsură a tuturor lucrurilor, considerat ca scop şi niciodată ca mijloc, reprezintă valoarea supremă pe care ar trebui să se concentreze tot ce înseamnă scopuri ale societăţii organizate politic în stat. Transpus în planul preocupărilor juridice, conceptul de drepturi ale omului desemnează, mai întâi, drepturi subiective ale omului, de o anumită factură, care definesc poziţia acestuia în raport cu puterea publică, dar el devine o veritabilă instituţie juridică, un ansamblu de norme juridice internaţionale care au ca subiect de reglementare promovarea şi garantarea drepturilor şi libertăţilor omului, apărarea acestuia împotriva abuzurilor statelor şi a pericolelor de orice natură. Putem discuta astfel despre drepturile omului, pe de o parte, ca despre o instituţie de drept intern, mai precis de drept constituţional, care însumează normele ce reglementează statutul juridic al cetăţeanului cu privire la drepturile şi libertăţile fundamentale ale acestuia, şi, pe de altă parte, ca despre o instituţie de drept internaţional, ca sursă de reguli juridice stabilite de comun acord de către state pentru protecţia fiinţei umane, dar şi ca principiu fundamental al dreptului internaţional public. Drepturile omului sunt acele drepturi inerente fiinţei umane, luată individual sau ca parte a unui grup social determinat. Omul este deţinătorul acestor drepturi prin simplul fapt că este bărbat sau femeie, fiind dotat cu aceleaşi atribute şi aspiră la aceleaşi libertăţi, indiferent de rasă, etnie, sex, credinţă sau naţionalitate la care aparţine.

Cea mai interesantă şi completă definiţie este cea care consideră drepturile omului ca fiind acele prerogative conferite de dreptul intern şi recunoscute de dreptul internaţional fiecărui individ, în raporturile sale cu colectivitatea şi cu statul, ce dau expresie unor valori sociale fundamentale şi care au drept scop satisfacerea unor nevoi umane esenţiale şi a unor aspiraţii legitime, în contextul economico-social, politic, cultural şi istoric al unei anumite societăţi.

Drepturile omului şi libertăţile fundamentale, drepturi esenţiale pentru viaţa, libertatea, demnitatea şi dezvoltarea persoanei umane, necesită – pentru respectarea universală şi efectivă a acestora – o largă cooperare internaţională între state, cooperare care s-a intensificat în special după cel de al doilea război mondial, odată cu apariţia celei mai cuprinzătoare organizaţii universale – Organizaţia Naţiunilor Unite.

Fisiere in arhiva (1):

  • Institutii si Organisme Europene Implicate in Protectia Drepturilor Omului si Rolul acestora.doc

Alte informatii

Prezentat la Universitatea Bucuresti, Master - Mangement in administratia publica,