Integrarea României în Uniunea Europeană

1. Fenomenul globalizarii

2. Adaptarea cadrului legislativ romanesc la standardele europene

1. Fenomenul globalizarii

Premise

Fenomenul de globalizare va include treptat toate tarile, indiferent de gradul lor general de dezvoltare, intrucat tehnologia comunicarii are o penetrabilitate care face abstractie de posibilitatile economice limitate ale unor parteneri. Promotorii globalizarii tehnologice au de regula resursele necesare unei astfel de penetrari. In aceste conditii, pentru Romania sunt pertinente doua intrebari, si anume:

- ne este indiferent cum se va putea raspunde provocarilor globalizarii ?

- cat de importante sunt viteza si momentul de corelare a sistemului national la fenomenul globalizarii, daca dorim sa beneficiem de avantajele si efectele globalizarii ?

Raspunsul la aceste intrebari nu-l putem disocia de optiunea integrarii

Romaniei in U.E., intrucat la o analiza atenta aderarea Romaniei la U.E. este tocmai vehicolul de care avem nevoie, poate ultimul, pentru a se putea face fata globalizarii de o maniera interactiva, cu promovarea propriilor interese, intr-un sistem politico-economic deschis si concurential.

Trebuie subliniat ca, in etapa in care ne aflam pe drumul aderarii Romaniei la U.E., beneficiem, in raport cu globalizarea, de urmatoarele:

- U.E. este o mare sansa in curs de a fi „consumata” de Romania, pentru o globalizare in care sa ne regasim propriile interese;

- U.E. este mijlocul perfect pentru a se putea raspunde provocarilor globalizarii, pentru ca patrundem in acest fenomen cu acceptul partenerilor, accept care nu este lipsit de importanta pentru locul pe care ni-l dorim in fenomenul globalizarii;

- Aderarea la U.E. ne ofera abordarea institutionalizata a propriei noastre globalizari – nu una inertiala sau „originala”, pe baza de dialog si negociere, cu integrarea vointei si intereselor noastre.

Atentie la definitii !

Dupa cum este cunoscut, fenomenul general de globalizare cuprinde trei paliere sau niveluri, a caror deschidere se face intr-o ordine deloc intamplatoare.

Definitiile incep cu globalizarea tehnologica, corolarul globalizarii politice si economice.

Globalizarea tehnologica a schimbat teoria economica clasica, traditionala, aratand ca productia si comertul se bazeaza in prezent din ce in ce mai mult pe know-how, inovatie, cercetare si dezvoltare, servicii si infrastructura de comunicare si mai putin pe resurse naturale, utilaje si echipamente industriale.

Globalizarea politica reflecta hegemonia ideologiei neoliberale in care a triumfat economia de piata si dominatia modelului democratic occidental in deciziile interne ale unei tari si deciziile dintre tari. Victoria democratica a fost facilitata de beneficiile globalizarii tehnologice, care a realizat mariajul intre informatie si tehnologia de comunicare, aceasta din urma dand o viteza de diseminare incredibila primei.

Globalizarea economica reflecta mondializarea si internationalizarea comertului, productiei si consumului. Tranzactiile electronice, dezvoltarea transnationalelor si formarea de aliante strategice transcend granitele tarilor, iar cifrele de afaceri ale unor entitati economice depasesc cu mult PIB-ul al numeroase tari.

U.E. si globalizarea

Uniunea Economica este o cauza si un efect al globalizarii. Evolutia unor tari din Europa Occidentala spre Uniunea de azi a fost un proces de integrare regionala, acompaniat insa de evenimente cu o influenta planetara.