Investigarea Criminalistică a Locului Faptei în Situația Utilizării de Material Explozibil

Consideratii generale privind exploziile

Fenomenul fizico-chimic manifestat prin producerea brutala si in cantitati foarte mari de gaze care prin presiune se dilata produc un lucru mecanic deosebit, spargând, îndepartând, distrugând orice obstacol ce se opune expansiunii sau se gaseste în drumul lor se numeste explozie .

Explozia consta dintr-o reactie foarte rapida de natura fizica, chimica, însotita de formarea si degajarea violenta a unei mari cantitati de gaze, cu efecte mecanice, termice si luminoase, asupra obiectelor sau persoanelor ce se gasesc în raza sa de actiune .

Explozia ca fenomen tehnic distinct trebuie tratata ca o împrejurare declansatoare a incendiului si nu ca sursa de aprindere. Pe de o parte, explozia, ca orice ardere, poate genera sau nu un incendiu; pe de alta parte, sursele de initiere a unei explozii nu sunt întotdeauna identice cu cele ale incendiului rezultat, fiind necesara o evidenta clara a cauzelor de explozii spre a evita confuzii si paralelisme.

În principal, o explozie poate genera un incendiu fie prin flacara amestecului exploziv care se propaga în spatiu întâlnind alte materiale combustibile, fie prin scântei mecanice rezultate datorita unor socuri ( cum ar fi explozia vaselor sub presiune ).

Materialele explozive sunt acele substante sau amestecuri de substante care în anumite conditii( temperatura, soc mecanic, etc. ) sufera o reactie chimica rapida si violenta, în urma careia rezulta o mare cantitate de gaze si caldura.

Pot lasa urme la locul faptei, pe mâna sau pe îmbracamintea persoanei care a provocat explozia sau a victimei care a suferit efectul exploziei, urme care sunt supuse examenului de la¬borator pot fumiza date despre explozibilul folosit si despre autori.

Felurile exploziilor

În vederea clasificarii exploziilor utilizam o serie de criterii. Astfel, dupa cauza care a determinat explozia, se poate vorbi despre:

a) explozii de natura fizica- cum ar fi explozia unei butelii, a unui rezervor de recipient, determinata de excesul de presiune a gazelor ajungând pâna la 3000°C. Presiunea fiind foarte mare, unda de soc se propaga concentric de la locul exploziei.

b) explozii de natura chimica- sunt determinate de cauze diferite cum sunt contactul dintre mai multe substante chimice periculoase, ca si amestecul aerului, într-o anumita proportie, cu gaze, vapori inflamabili sau prafuri combustibile.

În privinta exploziilor de natura chimica clasificarea este mai complexa, autorii de specialitate facând distinctie între disocierea simpla si combustie.

Între deflagratii( ardere exploziva care se propaga cu o viteza relativ mica, de ordinul metrilor/secunda ) si detonatie ( reactie chimica propagata cu viteza foarte mare, ajungând la 10000 de m/s ) exista mari diferente.

Din punct de vedere criminalistic si al semnificatiei pe plan juridic, exploziile se clasifica în:

- accidentale;

- premeditate.

Raportat la anumite particularitati de urmele formate, în literatura criminalistica distinctia se face dupa caracterul difuz si caracterul concentrat al exploziei.

Exploziile difuze au caracter accidental, sunt specifice amestecului aerului cu gaze, vapori sau prafuri combustibile. Se datoreaza în special neglijentei, nerespectarii regulilor de protectie a muncii, defectelor de fabricatie si uzurii instalatiilor. Caracteristic pentru urmele a¬cestui gen de explozii este faptul ca ele se întind mai mult sau putin uniform pe întreaga suprafata afectata fara a avea un crater, un focar central.

Uneori, pe lânga explozia centrala apar si explozii secundare în functie de concentrare si gradul de raspândire a atmosferei explozive, ceea ce face ca obiectele sau victimele sa fie culcate în directii diferite, nu ca în cazul unei singure unde de soc, întregul loc al faptei oferind o imagine de dezordine .