Istoria construcției europene

INTEGRAREA EUROPEANA – UN PROCES ÎN DESFASURARE

Constitutia europeana a fost abordata cu prioritate dupa ce confruntarea militara s-a încheiat. Vechile proiecte de faurire a Uniunii Europene au fost reluate cu o intensitate deosebita, fiind puse în practica chiar în primii ani de dupa razboi.

Procesul integrarii în Uniunea Europeana îsi are începuturile înca din septembrie 1946, când Primul Ministru al Marii Britanii, Winston Churchill lansa în discursul sau de la Universitatea din Zurich – ideea „construirii Statelor Unite ale Europei” pentru care socotea ca trebuia organizat, mai întâi, „un parteneriat între Franta si Germania”negocierile diplomatice dintre Belgia, Danemarca, Franta, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Norvegia si Suedia, au dus la constituirea Consiliului Europei, la 5 mai 1949; la adoptarea si deschiderea spre seminare – la 4 noiembrie 1950 a Conventiei Europene a Drepturilor Omului - la adoptarea Tratatului Stabilind Comunitatea Economica a Carbunelui si Otelului (CECO) la 18 aprilie 1951; la adoptarea Tratatului stabilind Comunitatea Economica Europeana si a Tratatului privind instituirea Comunitatii Europene a Energiei Atomice, la 25 martie 1975; la semnarea Conventiei privind înfiintarea unei asociatii Europene a Liberului Schimb, la Stocholm, în 1960; la constituirea Organizatiei pentru cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE), în anul 1961.

Un moment de referinta în diplomatia europeana l-a constituit negocierea si semnarea Tratatului de la Maastricht privind instituirea Uniunii Europene, la 7 februarie 1992.

INTEGRAREA EUROPEANA DUPA REVOLUTIILE DIN 1989-1991

Transformarile politice, economice si sociale declansate în Europa în urma Revolutiilor din Estul si Centrul Continentului în anii 1989-1991 au avut un impact hotarâtor asupra evolutiei relatiilor inter-europene si mondiale.

Diplomatia europeana a cunoscut schimbari semnificative adaptându-se din mers la noile cerinte determinate de reasezarea raporturilor politice dintre statele continentului.

În urma victoriilor revolutiilor împotriva regimurilor totalitare, Uniunea Europeana a devenit un „punct de atractie” pentru popoarele din Centrul si Estul Continentului punându-se problema „integrarii lor în sistemul de valori reprezentat de aceasta Uniune de state”

Tinând seama de faptul ca procesul de integrare este deosebit de complex, presupunând „ajustari economice structurale” în cazul fiecarei tari candidate, dupa analize aprofundate, dupa contacte diplomatice la nivele diferite, si dupa evaluari privind costurile acestui proces s-a ajuns la concluzia ca „integrarea tarilor din Centrul si Estul Continentului trebuie sa parcurga doua etape”, o etapa în care aceste tari sa aiba statutul de „asociat la Uniunea Europeana” si etapa „integrarii propriu-zise”.

PROCESUL ASOCIERII LA UNIUNEA EUROPEANA

Anii 1990-1993 au ramas în istoria diplomaticii europene drept „anii negocierii conditiilor si modalitatilor de asociere a tarilor din Centrul si Estul Continentului la Uniunea Europeana”.

Rezultatul negocierilor diplomatice din acesti ani a fost consemnat în acordurile de asociere, încheiate între fiecare tara asociata, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de ala parte.