Izvoarele Dreptului

I.Consideratii generale despre izvoarele dreptului

In teoria generala a dreptului termenul de izvor este abordat intr-un sens larg si unul restrins, respectiv in sens material si in sens formal. Aceasta distinctie este necesara pentru a evita unele confuzii si a defini cuprinzator si exact conceptul de izvor al dreptului. In fond trebuie sa precizam care sunt sursele, originea sau mai bine zis fortele creatoare ale dreptului.

Ce sunt izvoarele dreptului? Stiinta juridica defineste izvoarele dreptului ca formele concrete de exprimare a normelor juridice care actioneaza in cadrul unui sistem de drept in diferite etape ale evolutiei sale si in diferite tari. Mai simplu spus , izvoarele de drept reprezinta modalitatea principala prin care dreptul devine cunoscut de cei al caror comportament il regleaza.

In sens material, sunt considerate izvoare ale dreptului, factorii de configurare a dreptului, dreptul natural si constiinta juridica (ratiunea umana).Izvoarele materiale, denumite si “izvoare substantiale”ale dreptului sunt expresia conditiilor vieti economice, sociale, politice, culturale si ideologice.Acesti factori sunt cei care dau continut dreptului pozitiv, normelor juridice concrete in care se exprima in chip concentrat nevoile si exigentele reale ale vietii sub forma comenzilor sociale pe care dreptul le receptioneaza.

Din acest punct de vedere conceptul de izvor al dreptului este legat de activitatea de creare, de elaborare a dreptului. Ca urmare, puterea de stat reactioneaza in doua moduri:

- Fie elaboreaza direct ( prin organele specializate:legislative,executive, ale administratiei publice) normele juridice pe care le include in acte normative (legi,decrete,hotariri,ordonante,decizii etc.)

- Fie recunoaste valoarea juridica a unor reguli formulate prin alte procedee, existente deja; obiceiuri, procedentul judiciar, acte emise de organisme nestatale etc.

Cele expuse mai sus ne conduc pe teritoriul izvoarelor de drept formale, care se refera la modalitatea concreta de exprimare a dreptului, forma exterioara pe care o imbraca acesta.

Ca orice stiinta, dreptul are propria sa istorie si arheologie , denumite istirie si arheologie juridica, in care identificam izvoarele formale ale sale, respectiv documente, materiale care atesta elemente esentialeale unui sistem de drept. Din acest punct de vedere, constituie izvor de drept.Tablitele cerate descoperite la Rosia Montana (denumite si Tripticele din Transilvania) Testamentele de la Marea Moarta, regulile Coranului inscrise pe tablite, pe bucati de piele, pe granit, Pergamentele din Egiptul Antic Scrierile lui Confucius in China etc.

Teoria generala a dreptului opereaza cu urmatoarele categorii de izvoare ale dreptului:

• Izvoare scrise si izvoaer nescrise

• Izvoare oficiale si izvoare neoficiale

• Izvoare directe si izvoare indirecte

Exemplificari :

• Obiceiul face parte din categoria izvoarelor nescrise; actul normativ este un izvor scris;

• Obiceiul si doctrina sunt considerate izvoare neoficiale in majoritatea sistemelor de drept;

• Legea si jurisprudenta fac parte din categoria izvoarelor oficiale;

• Izvoarele indirecte sunt obiceiul si normele elaborate de organizatiile nestatale,intrucat ele terbuie validate de autoritatea statala competenta.

Intr-o opinie exprimata de I.Rosetti-Balanescu, izvoarele de drept pot fi clasificate in: izvoare create si izvoare interpretative; in prima categorie sunt incluse legea si cutuma pentru ca ele creaza norme juridice noi; in a doua categorie: jurisprudenta si doctrina, care au doar un rol interpretativ si nu creator.

Profesorul C. Stegaroiu propune clasificarea izvoarelor dreptului in: izvoare potentiale care exprima posibilitatea de a elabora, modifica sau abroga norme juridice la cererea vointei sociale, exprima prin puterea de stat si izvoare actuale reprezentate de totalitatea actelor normative in vigoare.

Studiul izvoarelor dreptului dezvaluie o multitudine de opinii si teorii formulate in literatura juridica, situatie explicata de complexitatea si dinamica relatiilor sociale, specialitatea sistemelor de drept si nevoia unei riguroase si complete abordari a domeniului.

Astfel literatura juridica recunoaste existenta a doua conceptii abordate a izvoarelor dreptului:

• Conceptie genetica,care evidentiaza factorii care stau la baza aparitiei si existentei normei juridice;

• Conceptia gnoseologica, care pune in valoare indiciile dupa care se poate recunoaste caracterul juridic al unei reguli de conduita.