Justiție Europeană

Abstract:

History has recorded several attempts to create a union of states in the European area, but it was not until 1951, when six countries have signed the Treaty regarding the European Coal and Steel Community, that the bases of the European Union were set. Romania has been part of the European Union since the 1st January 2007. Adhesion has been possible after the alignment of the Romanian legislation to the requirements of community law. The alignment was gradual, each year registering considerable progress on the legislative level. EU member states have to be governed by a unified legislation, interpreted in the same manner in each state. Thus, the European Court of Justice was set up, being the sole authority in matters of community law. One of the conditions of adhesion to the EU is the adoption of the community acquis, which consists of the ensemble of community legislation. Romania has directly transposed some of the provisions of the community acquis, and some partially.

Ideea de Uniune Europeană este destul de veche. După unii analişti, Imperiul Roman a fost caracterizat ca o primă încercare de Uniune Europeană. Ulterior, în epoca modernă, apar tot mai multe discuţii despre crearea unei unităţi europene.

La Paris este editată o revistă intitulată „Statele Unite ale Europei”, unde, în 1849, Victor Hugo scria: „Va veni o zi în care, voi, francezi, voi, ruşi, voi, italieni, voi, englezi, voi, germani, voi, toate naţiunile continentului, fără să vă pierdeţi calităţile distincte şi glorioasa voastră individualitate, veţi fonda împreună o uniune superioară şi veţi constitui fraternitatea europeană.”

Ulterior, cele două războaie mondiale sunt caracterizate tot ca încercări de unitate europeană, având la bază forţa.

După cel de-al doilea război mondial în Europa apar mai multe organizaţii politice, militare şi economice, cele din urmă având ca scop utilizarea fondurilor conform planului Marshall, în vederea refacerii statelor europene afectate de război.

În mai 1950, la Paris, Robert Schuman, asistat de Jean Monnet, propune încheierea unui tratat pentru folosirea în comun a cărbunelui şi oţelului.

Un an mai târziu se semnează la Paris Tratatul privind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului, având şase membri: Franţa, Germania, Italia, Blegia, Olanda şi Luxemburg. Această primă comunitate va constitui piatra de temelie pentru viitoarea Uniune Europeană modernă.

Organele de conducere ale acestei comunităţi constituită pentru o perioadă de 50 de ani au fost: Înalta Autoritate, Consiliul Special de Miniştri, Adunarea Comună şi Curtea de Justiţie.

Ulterior, în 1957, se semnează la Roma Tratul de constituire a Comunităţii Economice Europene şi Tratatul Comunităţii Economice a Energiei Atomice.

Cele două tratate au fost constituite pe perioadă nedeterminată, de cele şase state enumerate mai sus. Ulterior, de la un număr de şase state, s-a ajuns la 27 în prezent, printr-un proces de creştere numerică.

România a fost prima ţară din Europa centrală şi de est care a avut relaţii oficiale cu Comunitatea Europeană. În ianuarie 1974, o înţelegere a inclus România în Sistemul Generalizat de Preferinţe al Comunităţii, după care s-a semnat o serie de acorduri cu CEE pentru facilitarea schimburilor comerciale. În 1980, România a procedat la recunoaşterea de facto a Comunităţii Economice Europene, prin semnarea Acordului privind crearea Comisiei mixte România - CEE, concomitent, fiind semnat şi Acordul asupra Produselor Industriale.

Relaţiile diplomatice ale României cu Uniunea Europeană datează din 1990, urmând ca în 1991 să fie semnat un Acord de Comerţ şi Cooperare. Acordul european a intrat în funcţiune în februarie 1995. Prevederile comerciale au fost puse în aplicare începând din 1993 printr-un "Acord Interimar". România a trimis solicitarea de a deveni membru pe 22 iunie 1995, împreună cu Declaraţia de la Snagov, un document semnat de toate cele paisprezece partide politice importante ale României, în care acestea îşi exprimau sprijinul deplin pentru integrarea europeană.

În iulie 1997, Comisia şi-a publicat "Opinia asupra Solicitării României de a Deveni Membră a Uniunii Europene". În anul următor, a fost întocmit un "Raport privind Progresele României în Procesul de Aderare la Uniunea Europeană". În următorul raport, publicat în octombrie 1999, Comisia a recomandat începerea negocierilor de aderare cu România (cu condiţia îmbunătăţirii situaţiei copiilor instituţionalizaţi şi pregătirii unei strategii economice pe termen mediu). După decizia Consiliului European de la Helsinki din decembrie 1999, negocierile de aderare cu România au început la 15 februarie 2000.

Obiectivul României a fost de a obţine statutul de membru cu drepturi depline în 2007. La summit-ul de la Thessaloniki (Salonic) din 2004 s-a declarat că Uniunea Europeană sprijină acest obiectiv.

În Raportul de ţară din 2003, întocmit de baroana Emma Nicholson, parlamentară europeană în grupul popularilor creştin-democraţi, se menţionează că "Finalizarea negocierilor de aderare la sfârşitul lui 2004 şi integrarea în 2007 sunt imposibile dacă România nu rezolvă două probleme structurale endemice: eradicarea corupţiei şi punerea în aplicare a reformei". Recomandările destinate autorităţilor române privesc: măsurile anticorupţie, independenţa şi funcţionarea sistemului judiciar, libertatea presei, stoparea abuzurilor politiei.

Amendamentul 19 al aceluiaşi raport a dat cele mai multe emoţii la Bucureşti, deoarece în acesta se propunea iniţial suspendarea negocierilor cu România. "Parlamentul European cere Comisiei o analiză detaliată şi o monitorizare permanentă a problemelor menţionate în raport şi raportarea acestora către parlament. Prin urmare, recomandă Comisiei şi Consiliului să reorienteze strategia de aderare a României, pentru a îndruma această ţară către un stat de drept. (...) Cere Comisiei să stabilească de urgenţă un plan pentru o monitorizare mai bună şi mai eficientă a implementării acelei părţi a legislaţiei europene deja adoptate de România, în special în ceea ce priveşte justiţia şi afacerile interne", se arată în amendament.

După dezbaterea din Parlamentul European, raportului i s-a dat câştig de cauză, însă s-au realizat câteva schimbări care au moderat tonul acestuia. România a reacţionat imediat prin realizarea unui plan de acţiune pentru anii dinaintea aderării. Până la sfârşitul anului şi pe parcursul anului 2004, Uniunea Europeană a dat semnale bune în privinţa României iar la summit-ul de la Bruxelles din 2004, primul al uniunii lărgite, România a primit asigurări că face parte din primul val al extinderii alături de Bulgaria şi celelalte 10 state care au aderat la 1 mai la Uniune şi că Uniunea Europeană are în vedere integrarea acesteia la 1 ianuarie 2007, conform planului. Comisarul european pentru extindere, Günter Verheugen, a exprimat de multe ori în vizitele sale dorinţa Uniunii de a vedea România cât mai repede ca membru cu drepturi depline al acesteia .

România a încheiat negocierile de aderare în cadrul summitului UE de iarnă de la Bruxelles din 17 decembrie 2004. Tratatul de aderare a fost semnat pe 25 aprilie 2005 la Abaţia Neumünster din Luxemburg, urmând ca cele două ţări să adere la 1 ianuarie 2007, cu excepţia cazului în care sunt raportate încălcări grave ale acordurilor stabilite, caz în care aderarea va fi amânată cu un an, până la 1 ianuarie 2008 (clauze de salvgardare).

Comisia Comunităţilor Europene a publicat în octombrie 2005 un nou raport de ţară, privind progresele înregistrate de România în perspectiva aderării la UE. Potrivit acestuia, România a continuat să îndeplinească atât criteriile politice pentru a deveni Stat Membru cât şi criteriul unei economii de piaţă funcţionale. Raportul afirmă că „o punere în practică serioasă a programului propriu de reforme structurale îi va permite să facă faţă presiunilor concurenţiale şi forţelor de piaţă din cadrul UE.“. Raportul mai precizează că România a făcut progrese semnificative în alinierea legislaţiei interne la legislaţia Uniunii Europene şi va fi capabila să-şi îndeplinească obligaţiile de Stat Membru al Uniunii începând cu momentul preconizat al aderării, dacă va accelera pregătirile într-o serie de domenii şi se va concentra pe consolidarea capacităţii administrative în ansamblul ei. Începând cu 1 ianuarie 2007 România este Stat Membru al Uniunii Europene.