Latura obiectivă a infacțiunii

I. Introducere

Actualitatea temei

O data cu evolutia societatii se dezvolta si metodele, mijloacele si caile de savirsire a infractiunilor, pentru care este necesar cunoasterea componentei de infractiune printer care si latura obiectiva.

Scopul lucrarii

Cunoasterea aprofundata a laturii obiective ainfractiunii, a semnelor principale si a semnelor facultative a acesteia.

Metodele de cercetare

- metoda logica

- metoda comparative

- metoda normative

Importanta practica a lucrarii

Latura obiectiva a infractiunii are o importanta practica, deoarece ea se caracterizeaza prinr-un grup de semne ce determina aspectul exterior al comportamentului persoanei.

II. Caracteristica generala a laturii obiective a infractiunii

Latura obiectiva reprezinta unul din cele patru elemente ale componentei infractiunii si consta in totalitatea conditiilor cerute de norma de incriminare privitoare la actul de conduit pentru existent infractinii .In literature de specialitate se mentioneaza ca latura obiectiva este caracterizata de manifestarile exterioare prin care se realizeaza actiunea sau inactiunea si se produc urmarile prejudiciabile. Deci latura obiectiva reprezinta aspectul exterior al comportamentului persoanei ce a comis o infractiune. Latura obiectiva cuprinde fapta prejudiciabila,ilegala care se savirseste intr-un anumit loc si intr-o anumita perioada de timp, prin intermediul unui anumit mijloc sau unei metode. De asemenea, in continutul acesteia sind incluse urmarile prejudiciabile care sau produs ori s-ar fi putut produce ca rezultat al savirsirii faptei.Anume semnele ce caracterizeaza latura exterioara a comportamentului persoanei determina continutul laturii obiective a infractiunii. Acest comportament trebuie sa fie in primul rind prejudiciabil.In alin.(1) art. 14 di CP al RM, legiuitorul difineste un asemenea comportament drept fapta prejudiciabila, prevazuta de legea penala si pasibila de pedeapsa penala.

Uneori, legea atribuie faptei prejudiciabile anumite cerinte esentiale, a caror indeplinire dovedeste existenta ei. Dintre acestea pot fi amintite: conditiile de timp, de loc, mijloacele ori metodele ce se cer pentru existenta unor anumite infractiuni. Astfel, pentru infractiunile calificate de furt, jaf, tilharie, prevazute de lit.c) alin.(2), lit.a) alin.(3) art. 186 din CP al RM, lit.d) alin.(2) lit.a) alin(3) art.187 si 188 din CP al RM, se cere ca faptele respective sa fie savirsite prin patrundere in incapere, in alt loc pentru depozitare sau in locuinta, sau in timpul unei calamitati. Codul penal utilizeaza o serie de expresii pentru desemnarea cerintei de timp, printer care amintim: ,, in perioada interzisa” (art.233 din CP al RM); ,,pet imp de razboi”(art. 366 din CP al RM).

Alteori, legea impune prezenta unor anumite mijloace pentru existent faptei prejudiciabile ca semn al laturii obiective a infractiunii. Astfel, infractiunile prevazute de lit.c) alin.(2) art. 278 din CP al RM implica savirsirea actiunii cu aplicarea armelor de foc sau a substantelor explosive, iar in cazul art.234 din CP al RM savirsirea faptei cu utilizarea substantelor explosive si otravitoare sau a altor mijloace de nimicire in mausa a faunei.

Savirsirea infractiunii prin anumite metode constituie o caracteristica de baza a infractiunilor prevazute la lit.f) alin.(2) art. 280 din CP al RM ( cu aplicarea violentei periculoase pentru viata sau sanatatea persoanei) sau alin.(1) art. 285 din CP al RM (insotite de aplicarea violentei impotriva persoanelor, de progromuri, incendieri, distrugeri de bunuri) etc.

O fapta este prejudiciabila numai atunci cind provoaca vatamari material sau periclitarea unei valori sociale, adica producerea unei stari de pericol ce ameninta o anumita valoare sociala. Determinind vatamarea materiala cauzata prin savirsirea faptei prejudiciabile, teoria dreptului penal foloseste notiunea de ,,urmare prejudiciabila” , iar pentru existenta legaturii dintre fapta savirsita si urmarea prejudiciabila si stabilirea dependentei dintre aceste notiuni in literatura de specialitate se foloseste termenul legatura de cauzalitate sau raport causal. Ambele semne – urmarea prejudiciabila si legatura cauzala – se refera la latura obiectiva a infractiunii.

Asadar, latura obiectiva a infractiunii se caracterizeaza prinr-un grup de semne ce determina aspectul exterior al comportamentului persoanei. Cercetarea laturii obiective a infractiunii se face prin examinarea semnelor sale componente, recunoscute in doctrina penala ca fiind: a)fapta prejudiciabila (elementul material); b) urmarea prejudiciabila; c) legatura de cauzalitate dintre fapta si urmarea prejudiciabila; d) locul, timpul, metoda, si mijlocul comiterii faptei.

Latura obiectiva este una dintre cele patru elemente ale componentei infractiunii. Analizind dispozitiile normelor din Partea speciala a Codului penal, observam ca numai unul dintre semnele obiective enumerate anterior caracterizeaza absolut toate componentele infractiunilor. Acest semn este fapta prejudiciabila (elementul material). Toate celelalte semne sint atestate numai in unele componente concrete. Urmarea prejudiciabila si, respectiv, legatura cauzala sint semne ce caracterizeaza toate componentele materiale de infractiune, iar locul, timpul, metoda si mijlocul se intilnesc comparativ rar in descrierea componentelor infractiunilor din Partea speciala a Codului penal. Pornind de la acesta, in dreptul penal toate semnele laturii obiective a infractiunii se clasifica in doua grupe: princiale si facultative.

Din prima categorie face parte numai fapta prejudiciabila, toate celelalte semne urmind a fi incluse in cea de a doua grupa.

Rezumind cele mentionate, putem formula un sir de dispozitii finale:

1. Este absolut necesar ca latura obiectiva sa fie examinata nu numai ca o totalitate de semne obiective abstracte, facultative ale componentei infractiunii, legiferate in dispozitiile articolelor din Partea speciala a Codului penal, ci si ca unul dintre elementele principale ale infractiunii in calitate de fenomen prejudiciabil real.

2. Fiind unul dintre elementele componentei infractiunii, latura obiectiva se afla intr-o unitate indivizibila cu celelalte elemente de baza – obiectul, subiectul si latura subiectiva.

3. Determinarea corecta a laturii obiective a componentei infractiunii reprezinta o premisa absolut necesara a temeiului raspunderii penale (art. 51 din CP al RM).

4. Procesul calificarii infractiunii incepe cu determinarea corespunderii exacte a semnelor laturii obiective continute in dispozitiile normelor Partii speciale a Codului penal cu semnele faptei prejudiciabile savirsite. Latura obiectiva constituie un element necesar, obligatoriu al componentei infractiunii, care reprezinta temeiul juridic al raspunderii penale.

5. Semnele laturii obiective a infractiunii, fiind reglementate deosebit de complex in legea penala, devin, de cele mai dese ori, criterii de delimitare a componentelor de infractiune adiacente, care se deosebesc numai prinr-un singur semn ce le caracterizeaza (de exemplu, furtul – art. 186 din CP al RM si jaful – art. 187 din CP al RM).

6. Dupa aceleasi temeiuri, latura obiectiva constituie criteriul care permite delimitarea comportamentului criminal de cel necriminal, si anume a infractiunilor de delictele contraventionale sau disciplinare.

7. Anume in functie de semnele laturii obiective se stabileste gradul si caracterul prejudiciabil al infractiunii. Astfel acestea sint luate in seama la stabilirea categoriei si a termenului pedepsei pentru infractiunea savirsita.