Latura subiectivă-intenția, la infracțiunile prevăzute de legea nr. 8 din 1996

1. Consideraţii generale

Evolutia neaşteptată a noilor tehnici de comunicare şi difuzare (ale căror efecte sunt puternic simţite) din ultimii ani au dus şi la profunde transformări ale dreptului de autor mult mai profunde de cât în cazul celorlalte drepturi intelectuale.

,,Mediul ambiant" creat de evoluţia tehnologică din a doua jumătate a secolului nostru şi consecintele acestei evoluţii, adaptarea dreptului de autor la aceste consecinţe ale evoluţiei, precum şi depăşirea obstacolelor în uniformizarea dreptului de autor, sunt patru aspecte importante ale viitorului dreptului de autor în Europa.

Semnificaţia culturală a dreptului de autor este grav neglijată prin punerea în umbră a distincţiei dintre proprietatea asupra suportului material şi proprietatea asupra operei fixate pe acest suport, fiind o distincţie esenţială.

Dreptul de autor se va transforma în timp dintr-un instrument de protecţie al creatorilor într-un instrument de protecţie al investiţiilor şi al investitorilor, astfel el modificându-şi finalitatea.

Aceste coordonate au creat şi apoi au sporit vulnerabilitatea dreptului de proprietate intelectuală în raport cu faptele care primejduiesc existenţa şi dezvoltarea acesteia impunând intervenţia protectoare a legii penale.

2. Aspecte comune privind infracţiunile în domeniul dreptului de autor şi a drepturilor conexe prevăzute de Legea nr.8/1996

Infracţiunile cuprinse în Legea nr.8/1996, constituie un pas important pe calea modernizării şi adaptării legislaţiei româneşti la standardele europene în materie.

Prin dispoziţiile cu caracter penal ale legii nr. 8/1996, astfel cum a fost modificată prin legea nr. 285/2004, prin ordonanţa 123/2005 şi prin legea 329/2006, sunt pedepsite ca infracţiuni două fapte prin care se încalcă drepturi morale de autor şi numeroase acte şi fapte prin care se încalcă drepturi patrimoniale de autor. Se poate afirma că nu există act de încălcare a drepturilor patrimoniale de autor care să nu fie susceptibil de a fi calificat ca infracţiune. Se poate, de asemenea, constata că legiuitorul român a adoptat faţă de actele şi faptele de încălcare a drepturilor de autor, în special a celor patrimoniale, o poziţie extrem de exigentă, sancţiunile prevăzute de lege fiind foarte aspre

Protecţia penală a drepturilor morale şi patrimoniale de autor este condiţionată de următoarele situaţii premisă :

a) operei să-i fie aplicabile dispoziţiile Legii nr. 8/1996. Potrivit art. 146 din Legea nr 8/1996, astfel cum a fost modificată, dispoziţiile acestei legi se aplică în oricare dintre următoarele situaţii:

- operelor prevăzute la lit. a), b) şi c) din art. 146;

- interpretărilor sau execuţiilor artiştilor interpreţi ori executanţi prevăzute la lit. d), e) şi f) din art 146;

- înregistrărilor sonore sau audiovizuale prevăzute la lit. g), h), i) şi j) din acelaşi art

b) opera de creaţie intelectuală să îndeplinească toate condiţiile de protecţie;

c) pentru drepturile patrimoniale, să nu fi expirat durata de protecţie. În cazul drepturilor morale, moştenitorii pot exercita prin plângere penală doar dreptul la respectul numelui (art. 10 lit. b);

d) să nu existe vreuna din excepţiile de la exercitare – limitele protecţiei.

În cele ce urmează facem o scurtă prezentare a ceea ce presupune infracţiunea privind dreptul de proprietete intelectuală, a celor patru elemente constitutive, insistând mai mult asupra laturei subiective, respectiv asupra intenţiei, ca formă a vinovăţiei, care reprezintă subiectul acestui referat.

3. Elementele constitutive ale infacţiunii

a) Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic generic al acestor infracţiuni îl constituie relaţiile sociale ce se formează şi se dezvoltă în domeniul protecţiei dreptului de autor şi a drepturilor conexe asupra unei opere literale, artistice sau ştiinţifice, interpretări sau execuţi, relaţii ce decurg din crearea unei asemenea opere, interpretări sau execuţie. Fiecare infracţiune are şi un obiect juridic special distinct, în funcţie de aspectul particular al dreptului protejat

Obiectul material îl constituie, dupa caz, opera în sine, care este o creaţie imaterială, sau copiile acesteia.

b) Subiecţii infracţiuni

Subiectul activ poate fi orice persoană. Participaţia este posibilă sub orice formă: coautorat, instigare sau complicitate.

Subiectul pasiv, în cazul drepturilor morale de autor, poate fi numai autorul, creatorul operei. În cazul drepturilor patrimoniale de autor pot fi subiecte pasive şi alţi titulari ai drepturilor de autor, de exemplu, persoana juridică din iniţiativa căreia a fost creată opera colectivă, cesionarul exclusiv al dreptului patrimonial de autor sau moştenitorul autorului

c) Latura obiectivă

Se arată în literatură că fiecare infracţiune presupune, în unele cazuri, pe lângă acţiunile diferite ce constituie elementul material, şi două condiţi comune şi cumulative :

- fapta să nu constituie o infracţiune mai gravă. Fiecare încălcare din cele pentru care legea dreptului de autor prevede caracterul subsidiar de aplicare a acesteia este susceptibilă de o calificare ca infracţiune mai gravă: abuz de încredere, înşelăciune, fals material, furt, distrugere etc Aşa fiind, sancţiunea legi speciale este mai blândă, de unde concluzia că legea specială este mai favorabilă.

- fapta trebuie să fie săvârşită fără drept, nu poate exista autorizare făcută în afara cesiuni drepturilor patrimoniale de autor (cesiune înţeleasă în sens larg ca incluzând şi licenţa). Trebuie deci să existe un contract de cesiune exclusivă sau neexclusivă, a drepturilor patrimoniale de autor pentru a nu exista infracţiunea.

La marea majoritate a infracţiunilor supuse analizei, elementul material al laturei obiective se realizează prin acţiuni expres prevăzute de legiuitor în normele de incriminare.