Legea nr 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri - comentarii

Situatia concreta a României, care dintr-o tara‚ ”eminamente” de tranzit la începutul anilor ’90, a devenit o piata de desfacere, traficul si consumul ilicit de droguri intensificându-se spectaculos în ultimii ani, a impus schimbarea legislatiei în domeniu si armonizarea acesteia cu legislatia internationala. Astfel, printre principalele modele ale Legii nr. 143/2000 se numara Conventia din 1971 privind substantele psihotrope” si în principal Conventia Natiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope din 1988, la care România a aderat prin Legea nr. 118 din 8 decembrie 1992 . De aceea, în legislatia româneasca se impunea o incriminare corespunzatoare a activitatii infractionale si bineînteles, sporirea pedepselor (remarcam si introducerea unor circumstante agravante speciale), ori scoaterea de sub incidenta legii penale a anumitor categorii de fapte care în contextul actual se considera ca nu mai prezinta pericol social (ex.: prescrierea de catre medic, fara a fi necesar, de droguri de risc) .

Ce ne spune traficul ilicit de droguri ? Ne spune ca exista un antemergator în calea infractiunii si care nu este fixat într-o conditie individuala. Ce ne spune consumul ilicit de droguri? Ne spune ca antemergatorul (lumea contingentei), adica traficantul se întâlneste cu consumatorul (lumea necesitatii).

Dar ambele lumi reprezentate de traficant si consumator stau sub judecata si prejudecata societatii. Si traficantul si consumatorul sunt singurele victime, care stiu ca gresesc, dar aspira mai departe la hrana care-i ucide .

Prin aparitia Legii nr. 143/2000 , putem afirma ca, în prezent, cadrul legislativ al combaterii traficului si consumului ilicit de droguri în România, s-a modernizat, el situându-se la nivelul celui existent în tarile europene cu traditie în domeniu. Superioritatea reglementarilor în materia combaterii traficului si consumului ilicit de droguri pe care o are Legea nr. 143/2000, în comparatie cu reglementarile existente pâna la aparitia ei, decurge din urmatoarele aspecte:

Lista cu substantele si produsele stupefiante supuse regimului stabilit de Legea nr. 73/1969 , se regaseste acum ca anexa la Legea nr. 143/2000, facând parte integranta din ea. Deoarece, pâna la aparitia Legii nr. 143/2000, lista cu substantele si produsele stupefiante era anexa la un act extrapenal, (în speta la Instructiunile nr. 103/1970 ale Ministerului Sanatatii din România) prin aducerea ei, ca anexa la Legea nr. 143/2000, s-au rezolvat unele greutati ce s-au ridicat în practica judiciara în legatura cu aplicarea fostului art. 312 CP. Astfel, au existat cazuri când persoane ce au detinut stupefiante sau au încercat sa le comercializeze au invocat ca nu cunosteau ca respectivele substante sau produse sunt stupefiante. Tinându-se seama ca persoanele invocau nu necunoasterea legii penale, ci a unui act extrapenal care continea lista cu substantele si produsele stupefiante, instantele de judecata erau nevoite sa constate aplicarea dispozitiilor art. 51 CP, privind eroarea de fapt. De fapt, lista cuprinde un numar de IV tabele în care sunt înscrise toate drogurile si precursorii care se afla sub control national si carora li se aplica dispozitiile de regim de stupefiante prevazute în Legea nr. 73/1969, iar în caz de încalcare a acestui regim, dispozitiile sanctionatoare prevazute în art. 2-16 din Legea nr. 143/2000. Legiuitorul român, dupa modelul Conventiei Unice a Stupefiantelor a inclus drogurile si precursorii în 4 Tabele, în functie de riscul pe care acestea le prezinta, în producerea toxicomaniei si efectele pe care le au asupra sanatatii consumatorilor de droguri.

Astfel, în Tabelele nr. I si II au fost înscrise drogurile de mare risc (de ex. heroina, L.S.D., metadona, mescalina, morfina etc. în Tabelul I si cocaina, codeina, fentanylul, hidromorfonul, opiul etc. în Tabelul II).

Tabelul I contine un numar de 47 de droguri, iar Tabelul II un numar de 111 droguri. Tabelul nr. III cuprinde un numar de 70 droguri de risc (de ex. canabisul frunze, hasisul sau rasina de canabis si hasisul lichid, diazepamul, meprobamatul, nitrazepamul, oxazepamul, fenobarbitalul etc.). Tabelul IV cuprinde precursorii adaugând modificarile aduse de Legea 522 din 24/11/2004 . Precursorii sunt substante chimice care se folosesc în laboratoare clandestine pentru fabricarea ilicita a unor droguri. De exemplu, substanta chimica denumita anhidrida acetica (precursor din punct de vedere al Legii nr. 143/ 2000) se foloseste în procesul chimic al transformarii morfinei în heroina. Datorita acestor proprietati pe care le au precursorii, aceste substante fiind strâns legate de producerea (transformarea) unor droguri, legiuitorul le-a pus sub control national.

Este de observat ca Legea nr. 143/ 2000 se intituleaza Legea privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri si nu pentru combaterea traficului si consumului ilicit de stupefiante. Se poate pune întrebarea, de ce se vorbeste de combaterea traficului si consumului ilicit de droguri si nu de stupefiante? Raspunsul îl gasim în art. 1 lit. „b” din Legea nr. 143/ 2000 care da definitia legala, în sens juridic a ceea ce se întelege prin drog. Prin droguri, spune legiuitorul, se înteleg „plantele si substantele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care contin asemenea plante si substante”.