Legislația grupurilor discriminate

Descrierea cauzei

In Fapt

Relele tratamente pe care reclamantul (G.P) pretinde ca le-a suferit în închisoarea de la Oradea si în spitalul penitenciar de la Jilava.

Pe 27 dec. 1994, reclamantul, care facea greva foamei, a fost transferat de catre administratia închisorii din celula pe care pâna atunci o împartise cu un cetatean turc, celula nr. 39. Paznicii au încercat sa îl hraneasca pe reclamant cu forta, în prezenta sefului de celula, dar reclamantul a refuzat. Reclamantul a fost apoi transferat de catre paznicul P.S. în celula nr. 42, al carui sef era multirecidivist. Reclamantul ar fi refuzat sa intre în aceasta celula, stiind ca paznicii îl utilizau pentru a «elimina detinutii incomozi», dar paznicul P.S. «i-ar fi calmat vigilenta», spunându-i ca urma sa fie eliberat dupa ce ar fi facut baie. În noaptea de 10 spre 11 ian. 1995, «Raj» si un alt camarad al reclamantului de la celula nr. 42, cunoscut sub numele de «Sisi», au pus la maxim radioul si l-au lovit pe reclamant cu salbaticie cu doua bastoane. Paznicul S.A., avertizat de strigatele reclamantului, a refuzat sa intervina. Detinutii au continuat sa îl loveasca, strigând ca vor termina cu el. Ca urmare a numeroaselor lovituri primite, reclamantul, însângerat, a cazut într-o stare de semi-inconstineta. Putin mai târziu, l-a auzit intrând în celula pe comandantul adjunct al închisorii V.P., care i-a spus lui «Sisi» si «Raj» sa nu se nelinisteasca, caci, orice s-ar întâmpla, ar fi din cauza reclamantului. L-a legat apoi pe reclamant sub pat cu ajutorul catuselor. Reclamantul ar fi ramas acolo timp de 48 de ore. Ca urmare a acestui incident, reclamantul a suferit de fracturi ale piramidei nazale, a unei coaste, a toracelui, sternului si a coloanei vertebrale. A pierdut de asemenea câte o unghie de la un deget de la mâna si de la picior. Pe 12 ian. 1995, reclamantul a fost condus la spitalul de neorologie si psihiatrie de la Oradea, unde a fost examinat de un neuropsihiatru, care a stabilit ca suferea de schizofrenie paranoida. Dupa reclamant, la acest examen psihiatric, era incapabil sa se exprime din cauza loviturilor si ranilor pe care le suferise în noaptea de 10 spre 11 ian. 1995. Medicul ar fi constatat ranile, dar nu le-a indicat în certificatul sau. Pe 13 ian. 1995, reclamantul a fost condus la spitalul judetean din Oradea, unde a fost examinat succesiv la serviciul de urgenta, de chirurgie, de neurochirurgie, de radiologie si de ORL. Nu a fost spitalizat.

Pe 20 si 23 ian. 1995, reclamantul a fost transportat la spitalul judetean din Oradea (sectia de neuropsihiatrie), dar nu a putut fi spitalizat, caci paznicii de închisoare care îl însoteau au refuzat sa se dezarmeze. Pe 24 ian. 1995, la o propunere a medicului închisorii, comandantul închisorii Oradea a ordonat transferul reclamantului la sectia de neuropsihiatrie a spitalului penitenciar Jilava, situat lânga Bucuresti, la mai mult de 500 km de Oradea. Dupa reclamant, transferul ar fi fost ordonat pentru ca familia sa sa nu îi poata vedea multiplele leziuni ca urmare a agresiunii pe care o suferise în închisoare. Reclamantul a fost transportat la spitalul penitenciar de la Jilava într-un vagon penitenciar. În timpul acestui transport, care a durat trei zile si trei nopti, reclamantul nu a primit nici un tratament medical, hrana sau apa. Nu a putut sa se aseze în timpul calatoriei din cauza numarului mare de detinuti transportati, adica între 150 si 200, si din acest motiv nu mai era loc sa se aseze. În interiorul vagonului penitenciar nu era asigurata nici o paza.