Legislația orizontală în domeniul dreptului mediului

Dreptul mediului, fiind o ramură a dreptului public, cunoaşte o reglementare specifică acestei ramuri, şi anume: O.U.G nr. 195/2005 aprobată prin Legea nr.265/2006.

Legislaţia în acest domeniu continuă şi după aderare să se armonizeze conform normelor europene. În ciuda acestui fapt, România reuşeşte într-o mică măsură să se conformeze normelor europene prin parcurgerea următoarelor etape:

• adaptarea sau modificarea legilor, reglementărilor şi procedurilor naţionale, pentru ca cerinţele legilor relevante ale UE să fie încorporate în integralitatea lor în legislaţia naţională (transpunere);

• crearea instituţiilor şi alocarea bugetelor necesare pentru realizarea legilor şi reglementărilor (implementare sau aplicare directă a directivei) şi

• asigurarea controlului necesar şi a penalităţilor care să asigure conformarea integrală şi adecvată a legii (impunere).

Legislaţia orizontală cuprinde instrumentele juridice privind evaluarea impactului asupra mediului, accesul privind informaţia de mediu, standardizarea şi raţionalizarea rapoartelor de implementare a anumitor directive referitoare la mediu, precum şi a celor referitoare la crearea instrumentelor financiare şi a Agenţiei Europene de mediu şi EIONET.

Obligaţia de a lua în consideraţie mediul cu ocazia oricăror acţiuni sau decizii care ar putea să-i aducă atingere presupune, pe plan administrativ, instituirea unor proceduri de autorizare. Scopul acestor autorizări este de a preveni poluarea mediului, evaluându-se din faza de proiect efectele acţiunilor antropice asupra mediului natural.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată prin Legea nr. 265/2006 care constituie cadrul general în materie prevede:

• obligativitatea acordului/autorizaţiei de mediu pentru desfăşurarea activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului;

• obligativitatea de a se efectua evaluări de mediu pentru anumite planuri şi programe, pe baza unor criterii preluate din legislaţia UE;

• obligativitatea efectuării bilanţului de mediu la modificarea sau încetarea activităţilor cu impact asupra mediului sau schimbarea titularului unei activităţi;

Reglementarea conţine: autorităţile competente să conducă, să emită, să reactualizeze sau să actualizeze avizele, acordurile şi autorizaţiile de mediu; cine poate realiza evaluarea impactului asupra mediului şi bilanţul de mediu, modul de soluţionare a litigiilor generate de eliberarea, revizuirea sau de suspendarea avizului, acordului ori a autorizaţiei de mediu, perioada de valabilitatea a actelor tehnico-juridice în materie, reglementările aplicate în cazul proiectelor propuse pe teritoriul României care pot avea efecte semnificative pe teritoriul altor state.

Printre instrumentele juridice esenţiale ale legislaţiei pe orizontală, întâlnim: evaluarea impactului asupra mediului.

Evaluarea impactului asupra mediului este un proces menit să identifice, să descrie şi să stabilească, în funcţie de fiecare caz şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele directe şi indirecte, sinergice, cumulative, principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor şi a mediului1.