Libertatea de Expresie

“Statul poate exista doar acolo unde legea se află

deasupra conducatorilor, iar acestea sunt robii legilor”

(Platon)

Primele criterii de clasificare a drepturilor omului

Necesitatea unei clasificări a drepturilor fundamentale a apărut numai dupa ce acestea au fost proclamate prin declarații de drepturi, si mai ales, prin Constituții. Pentru ca in literatura de specialitate s-au facut multiple clasificări e dificil a le caracteriza , pentru aceasta au fost clasificări făcute în perioade de timp diferite, plecîndu-se de la concepții si legislații diferite. Mai mult de atît, drepturile fundamentale au evoluat și ele în ceea ce privește conținutul lor și sfera lor de aplicare.

Cea mai autorizată clasificare, pentru vremea sa se consideră a fi cea oferită de Pollegrino Rossi, care destingea trei categorii de drepturi:

- private;

- publice;

- politice.

Clasificarea des intilnită este cea care prezintă drepturile fundamentale in doua grupe:

- egalitatea civila;

- libertatea individuală.

Paul Negulescu împarțea libertățile publice în doua categorii, și anume:

- Libertățile primordiale (primare);

- Libertățile secundare (complementare).

Dezvoltarea instituției drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului și cetățeanului evidențiaza și noi aspecte privind claificarea acestor drepturi. Astfel, drepturile omului se clasifică în:

- drepturi individuale;

- drepturi colective.

În grupa drepturilor colective ar inta dreptul popoarelor la autodeterminare, la eliberarea de sub jugul colonial, drepturile de asociere în sindicate. Egalitatea natonală, egalitatea între sexe. În grupul drepturilor individuale s-ar include drepturile de proprietate, libertatea persoanei, libertatea presei, libertatea constiinței. Asa ca, indiferent de situație fiecare drept în parte are o importanță deosebită în viața omului.

Clasificarea drepturilor omului după conținutul lor

Valorificînd cele explicate anterior, folosind drept criteriu conținutul drepturilor și libertăților cetățenilor voi categorisi drepturile fundamaentale ale cetățenilor din Republica Moldova.

Prima categorie o formează inviolabilitațile, adică acele drepturi care asigură viața, posibilitatea de mișcare a individului, asigură siguranta lui fizică, a domiciului. În această categorie include dreptul la viață, inviolabilitatea persoanei, inviolabilitatea domiciliului, dreptul la libera circulație, dreptul la căsătorie, la ocrotirea familiei si a cpilului.

A doua categorie o formează drepturile social economice și culturale, adica acele drepturi care asigură devoltarea materială și culturală a persoanei permițănd acesteia să participe la viața socială. Aici se include: dreptul la muncă, dreptul la odihnă, dreptul la învățătură, dreptul la asigurare materială în caz de bătrînețe, boală sau incapacitate de muncă, dreptul la nivel de trai decent.

A treia categorie o formează drepturile exclusiv politice, adică drepturile care prin conținutul lor pot fi folosite numai pentru participarea cetătțenilor la conducrerea statului, la guvernare si anume - drepturile electorale.

A patra categorie o formează drepturile social-politice, adică acele drepturi care pot fi exercitate de cetățeni, la alegerea lor , atît în vederea asigurării dezvoltării lor materiale, cît și în scopul participării lor la conducerea de stat, și anume: libertatea conștiinței, libertatea cuvîntului; libertatea presei, dreptul de asociere, libertatea întrunirilor, mitingurilor și democrațiilor, secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice, dreptul la informare. Aceste drepturi asigură posibilitatea de exprimare a opiniilor , de participare la rezolvarea problemelor personale, obștești sau de stat.

A cincea categorie o formează drepturile-garanții, adica dreturile de petiționare și dreptul celui vatămat într-un drept al său printr-un act ilegal al unui organ de stat de a cere organele competente, anularea actului și repararea pagubei în condițiile prevăzute de lege.