Limitele legale ale exercitării dreptului de autor

Activitatea de creatie intelectuala reprezinta trasatura esentiala a omului care il departajeaza de celelalte fiinte, consecinta fiind legatura indisolubila dintre autor si opera sa, indiferent daca este vorba de creatii literare, artistice, stiintifice sau despre alte asemenea creatii pe de o parte si de obiectele protejate prin normele proprietatii industriale pe de alta parte.

Creatiile intelectuale pot fi pastrate de autor pentru sine sau pot fi divulgate, comunicate si altora. Societatea umana este marcata de o multitudine e schimbari si transformari prin insusi natura vietii sale ce cunoaste si involutii temporare, dar progresul sau este inevitabil.

Fiecare etapa a dezvoltarii societatii umane se caracterizeaza in principiu drept o combinatie de traditional si experimental din punct de vedere social, politic, juridic, cultural. Unele dintre aceste experimente ce nu au fost sustinute de realitatile vietii sociale s-au dovedit mai tarziu sau mai devreme falimentare.

Dupa cum subliniaza autorii - pregresul societatii umane prin schimbarea si transformarea conditiilor existentei se realizeaza tocmai prin acordul creatiei intelectuale care are ca efect satisfacerea nevoilor noi si solutionarea unor probleme nerezolvate inca. Ideile, priceperea, abilitatea, cunostintele, experienta, inventivitatea si creativitatea pot constitui bunuri care dobendesc o valoare econominca ce poate exprimata in bani dobandind astfel caracter pecuniar economic.

Bazandu-ne pe faptul ca nici un regim politic sau juridic din lume nu protejeaza un drept de proprietatee exclusiva asupra zborurilor intangibile si imateriale ale imaginatiei, consideram ca idelile sunt un bun colectiv al tuturor si al nimanui in mod exclusiv. Trebuie sa evidentiez facptul ca orice creator care se crede neindreptatit, frustat, plagiat va cauta sa probeze originalitatea operei sale si sa-si portejeze opera care are la baza asemenea idei.

Putem aminti concluzia unor filosofi care precizeaza ca rezultatul se apara si nu cauza. Primul termen reprezinta creatia intelectuala, iar cel de-al doilea ideea de la care a pornit autorul in activitatea sa, evident pe ideea privita ca un bun colectiv.

Caracteristica acestor bunuri ce se constituie obiecte ale drepturilor de proprietate intelectuala este esenta lor imateriala, legatura lor stransa cu personalitatea autorului precum si pierderea caracterului exclusiv prin divulgare avand drept consecinta obtinerea de catre acesta a protectiei creatiei sale.

Odata ce e adusa la cunostinta publica, creatia va fi protejata printr-un drept de exploatare exclusiva, dar temporara. Temporalitatea protectiei juridice nu face altceva decat sa grabeasca intrarea creatiei respective in domeniul public raspandindu-se in acest mod in societatea care i-a asigurat protectie limitata in timp si spatiu, ocrotind drepturile autorului se stabileste un echilibru perfect intre drepturi si obligatii.

Limitele legale existente in exercitarea dreptului de autor isi gasesc izvorul si in faptul ca in cea mai mare parte, cea mai importanta parte a populatiei nu participa direct la realizarea de opere de creatie intelectuala fiind prin particularitatile, trairile si activitatile lor doar subiectul, motivul de inspiratie, sustinatorul logistic al acesteia si destinatarul sau beneficiarul mijlocit sau nemijlocit al operei.

Legea 8 privind drepturile de autor si drepturile conexe reglementeaza expres in cuprinsul capitolului 6 limitele exercitarii dreptului de autor, referindu-se la anumite situatii in care numai unele din atributele care formeaza elementele dreptului de autor pot fi exercitate in conditiile precizate expres de catre alte persoane fizice sau juridice decat anterior si fara plata unei remuneratii.

Variantele pe care le-a ales legiuitorul roman respecta recomandarile O.M.P.I (organizatia mondiala a propietatii intelectuale). Acestea au ca menire, ca scop utilizarea operelor de catre particulari, cat si o protectie corespunzatoare a titularilor dreptului de autor impotriva folosirii abuzive a operelor lor. Recomandarile O.M.P.I. se refera la :

1. Extinderea legislatiei dreptului de autor asupra tuturor formelor de utilizare a operelor protejate, respectiv asupra publicarii, reprezentarii sau executarii adaptarilor cinematografice, radio-difuzarii si distribuirii prin cablu a acestor opere.