Medierea, Concilierea și Arbitrajul Studiu Comparativ

I. Consideraţii introductive

Diversificarea relaţiilor sociale şi economice şi creşterea economică adaugă noi tipuri de conflicte. Există o explozie a contenciosului, a conflictelor interumane precum şi o insuficienţă a reglementărilor legale în unele domenii. Astfel, rezolvarea clasică a conflictului, prin justiţie şi soluţionarea pe conceptul câştig – pierdere (învingător – învins) se dovedeşte a nu fi întotdeauna cel mai adecvat răspuns. De aceea se doreşte crearea unei justiţii de proximitate în sensul unei apropieri de oameni.

Metodele alternative cel mai des întâlnite, care se bucură de mare interes şi credibilitate din partea cetăţenilor sunt arbitrajul, concilierea şi medierea.

În general, teoria soluţionării litigiilor si mai ales a managementului acestora porneşte de la definirea si circumscrierea ideii de conflict.

Conflictul apare ca o situaţie în care interesele mai multor persoane se opun în aşa fel încât este imposibil ca toate aceste interese sa fie satisfăcute. Conflictele pot fi de mai multe feluri, după cum există una sau mai multe părţi, sunt evidente sau sunt conflicte ascunse, si de asemenea pot avea diferite stadii. În vederea soluţionării şi a unei gestionări eficiente a conflictelor, rezultând din relaţiile contractuale apărute între diverse persoane sau societăţi comerciale, au fost emise mai multe teorii şi s-au găsit de-a lungul anilor mai multe soluţii pentru acestea, în funcţie de gravitatea acestora şi de interesele implicate.

În principiu, în faţa unui conflict apărut între diferite părţi, se pot avea în vedere trei mari posibilităţi de a trata cu acesta: ignorarea acestuia, uzul forţei sau al oricărei alte metode coercitive sau o tratare procedurală a acestui conflict ghidată fie de interesele părţilor, fie de principiile de drept aplicabile. Tratarea procedurală a conflictului presupune negocieri directe între părţi, implicarea unei a treia părţi ca mediator şi în final, soluţionarea acesteia pe calea arbitrajului sau a procesului obişnuit în faţa instanţelor de drept comun.

Aşadar, în vederea soluţionării conflictelor apărute între părţi, sau, aşa cum se specifică în lucrările de specialitate în vederea gestionării eficiente a unui conflict în materie comercială, există metode alternative sau subsidiare de soluţionare a acestora, utilizate în special în fazele iniţiale. Din experienţa practicienilor, aceste modalităţi de soluţionare au dus de multe ori la rezolvarea conflictelor fără a mai fi necesară apelarea la proceduri jurisdicţionale, fie ele ale instanţelor de drept comun sau ale unor instanţe arbitrale. Mai mult, în practica comercială internaţională exista aşa numita procedura alternativă de soluţionare a disputelor (Alternative Dispute Resolution - ADR) care include orice procedură care constituie o alternativă la soluţionarea litigiilor în faţa instanţelor de judecată.

În ceea ce priveşte practica internaţională, aceasta metodă exclude arbitrajul, deoarece acesta a devenit o practică uzuală de soluţionare a litigiilor. În sensul legislaţiilor interne – engleza, americana - ADR include şi arbitrajul, pe lângă celelalte metode de soluţionare a conflictelor.

Trebuie menţionat faptul că toate aceste metode alternative de soluţionare a conflictelor au drept scop reglementarea situaţiei părţilor astfel încât după epuizarea acestor metode părţile îşi vor continua colaborarea pe baza aceluiaşi contract. Numai în cazul în care părţile eşuează în soluţionarea conflictului acestea vor solicita reglementarea situaţiei lor pe calea arbitrajului sau a litigiului desfăşurat în faţa instanţelor de drept comun.

II. Arbitrajul

Rezolvarea litigiilor pe calea arbitrajului reprezintă unul din cele mai actuale subiecte, aflate în dezbaterea forurilor internaţionale de specialitate, care examinează căile de parcurs în vederea perfecţionării acestei proceduri pentru o mai bună soluţionare a diferendelor din raporturile contractuale de comerţ internaţional .

Arbitrajul este reglementat de Codul de procedură civilă, în Cartea IV “Despre arbitraj” (art. 340 - art. 3703), reglementare ce reprezintă dreptul comun pentru toate formele de arbitraj privat.