Metodologia Investigării Criminalistice a Omorului Săvârșit cu Arme Albe

I

INTRODUCERE

Dintre toate valorile sociale, omul reprezintă, cu siguranţă, valoarea cea mai de preţ. De aceea, legea penală îl apără atât în ceea ce priveşte existenţa sa fizică şi atributele fundamentale ale personalităţii sale, cât şi în ceea ce priveşte toate celelalte drepturi şi interese ce-i sunt recunoscute. Ocrotirea persoanei prin mijlocirea legii penale se înscrie printre cele mai importante obiective ale dreptului penal, persoana omului este apărată atât sub aspectul personalităţii sale fizice (viaţa, integritatea corporală, sănătatea), cât şi a personalităţii sale morale (demnitate, onoare, libertate, etc.).

Viaţa, ca însuşire biologică a individului, constituie atributul sintetic şi fundamental fără de care nu ar putea exista nici una dintre celelalte însuşiri ale persoanei. Ea reprezintă bunul, valoarea cea mai de preţ a individului, condiţia supremă a existenţei şi afirmării rolului său în cadrul grupului social.

Societatea, de asemenea, nu poate fi concepută decât prin existenţa unor oameni, ceea ce înseamnă că viaţa indivizilor devine o condiţie supremă a existenţei societăţii însăşi. Fără respectarea vieţii nu este posibilă nici colectivitatea, nici convieţuirea socială.

Implicarea dreptului în reglementarea relaţiilor sociale şi în ocrotirea valorilor sociale, a transformat aceste relaţii în raporturi juridice, iar raporturile juridice care se nasc şi se dezvoltă în jurul valorilor sociale ocrotite, devin obiectul juridic al infracţiunii. Viaţa devine astfel, dintr-o valoare biologică, o valoare socială şi juridică—adică un drept absolut la viaţă al individului, drept a cărui ocrotire este constatată de legea şi doctrina penală şi pe care toţi cei din jur trebuie să-l respecte. Mai mult chiar, ocrotirea vieţii înseamnă apărarea tuturor relaţiilor sociale normale şi utile, deoarece fără persoana în viaţă, aceste relaţii nu ar fi posibile.

II

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND METODOLOGIA INVESTIGĂRII CRIMINALISTICE A OMORULUI

În moartea violentă prin arme de foc, agentul mecanic este format din glonte, fragmentele sale, gazele şi pulberea ce îl însoţesc. Gloanţele acţionează asupra corpului prin forţa sa cinetică, iar rezultatul depinde de viteza, materialul din care este construit , rezistenţa ţesuturilor, unghiul de abordare a ţesuturilor

Investigarea activităţilor ce au avut ca rezultat moartea uneia sau a mai multor persoane nu poate fi concepută decât ca pură ficţiune fără efectuarea cercetării la faţa locului, activitate ce, în aceste condiţii, capătă o importanţă capitală pentru desfăşurarea întregii anchete, fiind singura modalitate de obţinere a probelor şi a mijloacelor materiale de probă, cel puţin, în prima fază a cercetărilor.

La omor, totul se pune în mişcare atunci când este descoperit un cadavru ce prezintă semnele morţii violente, sunt descoperite fragmente sau resturi de cadavru ori schelete de natură umană. Pentru reuşita anchetei este foarte important modul cum se acţionează încă din momentul descoperirii cadavrului.

Cel sau cei ce ajung primii la faţa locului trebuie să noteze ora exactă la care au sosit, adresa ori alte repere pe baza cărora să se localizeze cât mai exact perimetrul pe care a fost găsit cadavrul şi condiţiile meteorologice existente în momentul sosirii. Deşi par elemente care ar ţine mai mult de o rutină administrativă decât de cercetarea criminalistică propriu-zisă, aceste date şi-au dovedit utilitatea în activitatea practică, în primul rând, în combaterea alibiurilor şi a altor apărări bazate pe falsificarea realităţii ce sunt invocate de către făptuitori în vederea asigurării scăpării de răspunderea penală.