Metodologia Juridică

METODOLOGIA JURIDICA

1. Notiunea metodologiei juridice

Stiinta dreptului, chemata sa cerceteze realitatea juridica extrem de dinamica si complexa, este preocupata în mod constant pentru perfectionarea mijloacelor specifice de cunoastere a obiectului sau.

Într-o lume caracterizata printr-o mobilitate deosebita a structurilor sale componente, stiinta dreptului trebuie sa opereze, alaturi de metodele traditionale de cercetare, cu metode noi de explicare si interpretare a realitatii juridice.

Rolul de a analiza metodele cercetarii stiintifice a dreptului revine metodologiei juridice care poate fi definita drept stiinta despre stiinta dreptului, o stiinta care dezvaluie aspecte dintre cele mai importante ale fenomenului juridic.

În lucrarea “Teoria si practica dreptului“, publicata la Bucuresti în anul 1946, prof. Mircea Manolescu defineste metodologia juridica ca “stiinta a cailor pentru aflarea adevarului; este disciplina care cerceteaza modul cum lucreaza omul de stiinta juridica si artizanul dreptului, fiindca în fiecare artizan al dreptului este o iubire de adevar si este deci un om de stiinta“.

Metodologia juridica are ca obiect raporturile dintre metodele cu care omul de stiinta juridica actioneaza pentru cautarea si gasirea adevarului.

Metodologia juridica însoteste stiinta dreptului în globalitatea sa. Problema cautarii adevarului se pune în arta legiuitorului, a organelor judiciare, a magistratului si a avocatului, adica pentru toate segmentele activitatii de înfaptuire a justitiei.

Pentru fiecare din aceste segmente, metodologia juridica explica raporturile, legaturile, relatiile ce se stabilesc între metodele utilizate înaintea, în timpul sau dupa finalizarea actului de cercetare stiintifica.

Asadar, definim metodologia juridica drept un sistem de factori (principii, norme si criterii metodologice) care explica raporturile si legaturile care se stabilesc între metodele specifice de cunoastere si cercetare a fenomenului juridic.

Metodologia juridica reprezinta în cele din urma stiinta despre metoda juridica (methodos = metoda; logos = stiinta), adica stiinta despre metodele de investigatie, de cunoastere, de analiza si cercetare a fenomenului juridic.

Ca orice stiinta, metodologia juridica include în continutul sau norme, principii si criterii metodologice impuse de evolutia celorlalte categorii de stiinte (stiinte fundamentale, aplicative etc.), în contextul cresterii complexitatii realitatilor sociale, juridice etc.

2. Metoda logica de cercetare juridica

Metoda logica este cea mai utilizata metoda, ea fiind practic prezenta în orice act de gândire elementara si stiintifica.

În cadrul cercetarii stiintifice juridice METODA LOGICA desemneaza suma procedeelor, tehnicilor si operatiunilor metodologice si gnoseo¬logice specifice, care ne pun în ipostaze, ca cercetator sau analist, sa descifram struc¬tura si dinamica raporturilor (relatiilor) stabilite între componentele siste¬mului juridic existent în societate la momentul demersului nostru stiintific.

Metoda logica este proprie stiintelor sistematice. Dreptul este, prin esenta lui, o stiinta sistematica pentru ca este expresia juridica cea mai sintetica a vietii sociale. Dreptul creeaza pentru societate un sistem de reglementare coerent, logic si explicat, realizând concordanta între normele juridice elaborate si realitatile concrete, imediate pe care este chemat sa le cerceteze.

Aceste considerente au facut ca multi autori sa considere dreptul ca matematica stiintelor sociale. În drept, ca si în matematica se opereaza cu ipoteze care trebuie demonstrate, trebuie probate. În dreptul procesual penal si civil, normele juridice existente obliga persoana care face o afirmatie în fata instantei s-o dovedeasca, fiind stabilite si regulile ce alcatuiesc tehnica dovezii.

De ce consideram dreptul ca matematica a stiintelor sociale:

� pentru ca dreptul oglindeste în chipul cel mai obiectiv si exact gradul de organizare si puterea unui stat;

� pentru ca dreptul este expresia gradului de libertate a unui popor;

� pentru ca dreptul este expresia concentrata a gradului de civilizatie a unui popor;

� pentru ca dreptul proiecteaza imaginea viitoare a evolutiei unui stat.

Stiinta dreptului analizeaza logic fenomenul juridic, astfel încât, prin rigoarea si consecventa logica pe care le promoveaza sa confere nota de coerenta si articulare a întregului sistem, înlaturând riscurile aproximatiilor (notiunilor insuficient clarificate) sau a contradictiilor interioare.

Ideile, normele, principiile, categoriile si conceptele juridice sunt exprimate în propozitii clare care pot fi: imperative, prescriptive, stimulative, de recomandare sau de interdictie.

Analistul si cercetatorul juridic – om de stiinta sau practician (jurist, avocat, procuror, judecator) – opereaza cu întregul arsenal al logicii. Metoda logica ofera acestora posibilitatea de a formula, de a construi propozitii juridice care exprima reguli, dar si propozitii care explica si comenteaza regulile pe care le identificam în normele juridice.

Logica juridica are o importanta deosebita în opera de interpretare a dreptului, precum si în analiza finalitatii acestuia, respectiv daca valorile sociale sunt ocrotite în mod concret.

3. Metoda comparativa de cercetare juridica

Comparatia se defineste ca operatiunea prin care cercetatorul sau analistul fenomenului juridic urmareste sa constate, sa fixeze, elemente identice sau divergente la doua fenomene cercetate.

Înca din zorii aparitiei statului s-a simtit nevoia compararii sistemelor de drept ale diverselor state. Antichitatea greaca si romana ne ofera numeroase exemple asupra interesului cu care conducatorii unor state, filozofii si juristii timpului, cercetau dreptul altor popoare. Spartanul Licurg si atenianul Solon, cunoscuti legiuitori ai antichitatii, calatoreau pe meleaguri straine pentru a cunoaste institutiile, legile si obiceiurile altor cetati, înainte de a-si elabora propriile legi.

Astazi metoda dreptului comparat este impusa de realitatea fenomenului juridic international în cadrul caruia statele dezvolta multiple legaturi bi si multilaterale si asistam la amplificarea interdependentelor în plan economic si cultural al tarilor lumii.

Nevoia cunoasterii si cercetarii diverselor sisteme nationale de drept constituie astazi un imperativ pentru legiuitorul fiecarui stat.