Extras din referat
I. Abstract
Din perspectivã etnicã, societatea româneascã este încãrcatã de discriminare si
prejudecãti anti-roma. Severul declin economic, afectând societatea româneascã în totalitate, a
avut un impact major asupra comunitãtilor de romi. Dar sãrãcia romilor este combinatã cu [un
fenomen de excludere având adânci rãdãcini sociale si politice, cu persistenta modelelor de
comportament discriminatoriu si aducãtor de prejudicii al majoritãtii populatiei în, practic,
fiecare context social si politic, si cu lipsa unei protectii legislative efective.
România a ratificat multe dintre principalele documente internationale care sustin dreptul
minoritãtilor, iar Constitutia României interzice expres discriminarea si garanteazã egalitatea de
sanse pentru toti cetãtenii români. Cu toate acestea, punerea în aplicare a acestor principii a fost
fãcutã cu poticniri si existã putine politici publice efective având ca scop realizarea egalitãtii si
pedepsirea comportamentului discriminatoriu. Numeroasele cazuri de violentã colectivã de la
începutul anilor '90 au rãmas nepedepsite, afirmatii cu caracter discriminatoriu sunt fãcute
frecvent de cãtre persoane oficiale proeminente fãrã a fi sanctionate iar romilor le este în mod
curent oprit accesul în clãdirile publice si în oficiile de muncã, ca si accesul la bunurile si
serviciile publice de bazã. În mod limpede, prevederile constitutionale singure nu sunt suficiente
pentru a garanta nivelul adecvat al protectiei romilor din România.
Multe politici guvernamentale si programe ne-guvernamentale aspirã la "orientarea
romilor" - reducerea extremei lor marginalizãri sociale si politice - dar putine au atins aceastã
promisiune. Institutiile guvernamentale dedicate îmbunãtãtirii situatiei romilor au fost cronic
lipsite de resurse umane, financiare si marginalizate. Programele ONG sunt limitate în scop si
duratã si nu pot sã rãspundã sistematic cauzelor acelor probleme pe care sunt chemate sã le
rezolve. Curentul principal din media tinde sã întãreascã si sã perpetueze stereotipiile populare,
caracterizând constant romii în termeni de sãrãcie, criminalitate si marginalitate.
În acelasi timp, minoritatea roma este ea însãsi într-un moment de rãscruce. Stilurile
traditionale se schimbã irevocabil si modelele de conducere se aflã în schimbare la rândul lor.
Recentele eforturi de realizare a unor coalitii între liderii romi, civici si politici, aratã dorinta
stabilirii si întãririi unei identitãti roma colective si a mobilizãrii în jurul unor teme de interes
comun pentru romi. Totusi, obstacolele în calea realizarii acestora sunt formidabile. Comunitatea
romilor este extrem de diversã si multi roma nu sunt înregistrati ca atare ; desi recensãmântul
oficial din 1992 a indicat cifra de 408,923 romi în România (1,85% din populatie) existã o
acceptare larg rãspânditã a faptului cã numãrul real este apropiat de 1,5 milioane. Ceea ce pare
indiscutabil este faptul cã romii sunt mult subreprezentanti în sfera politicã si decizionalã.
Parlamentul European, Consiliul European, si Rapoartele periodice ale Comisiei UE
asupra progreselor privind aderarea au subliniat în mod repetat importanta ameliorãrii situatiei
romilor din România. Rãspunsul la aceastã presiune externã a fost amestecat. Desi se poate
argumenta, de partea pozitivã a monedei, cã anumite initiative legislative si politice au fost
inspirate de cãtre procesul de aderare la UE, aceastã crestere a atentiei a generat de asemenea
resentimente populare si politice.
II. Cadrul legislativ
II.1. Referitor la drepturile minoritãtilor
România a ratificat mai multe documente internationale pentru protejarea drepturilor
minoritãtilor nationale, inclusiv Pactul international cu privire la drepturile civile si politice,
Conventia-cadru pentru protectia minoritãtilor nationale [de acum încolo "CCPMN"], Declaratia
ONU cu privire la drepturile persoanelor apartinând minoritãtilor nationale si Recomandãrile
1201 si 1203 ale Consiliului Europei. Ca stat participant al Organizatiei pentru Securitatea si
Cooperare în Europa (OSCE), România are obligatii fatã de prevederile Actului Final de la
Helsinki (1975) si documentele adoptate în urmãtoarele reuniuni. Carta europeanã a limbilor
regionale si minoritare nu a fost încã ratificatã.
România a finalizat de asemenea tratate bilaterale împreunã cu Ungaria (1996) si Ucraina
(1997), care contin articole distincte privind protectia persoanelor apartinând minoritãtilor
nationale. Ambele tratate stipuleazã cã Pãrtilor Contractante li se cere sã punã în aplicare regulile
si standardele CCPMN si Recomandãrii 1201.
În conformitate cu Constitutia România, tratatele internationale devin parte a dreptului
intern dupã ratificare si au precedentã asupra altor legi interne atunci când intrã în conflict cu
acestea. Mai mult, Acordul de asociere al României la Uniunea Europeanã, din 1993, cere
guvernului român sã asigure existenta unor mecanisme adecvate pentru punerea în aplicare a
standardelor Europene.
În ceea ce priveste legea internã, Constitutia României garanteazã un numãr de drepturi
relevante pentru minoritãti, incluzând egalitatea de drepturi între toti cetãtenii României si
dreptul la identitate pentru persoanele apartinând minoritãtilor nationale. Totusi, principiile
constitutionale sunt în primul rând declarative prin naturã si nu direct aplicabile în instantele de
judecatã ordinare. În acelasi timp, o legislatie distinctã de punere în aplicare lipseste sau are
deficiente în multe domenii de importantã pentru minoritãti.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Minoritatea Rroma in Romania.pdf