Mișcarea Migratorie a Populației

Mişcarea migratorie a populaţiei

Într-o primă definire, prin „migraţie” se înţelege „deplasarea unor mase de persoane dintr-o arie teritorială în alta, deplasare însoţită de schimbarea domiciliului, a rezidenţei” . Elementele ce caracterizează un asemenea fenomen sunt prin urmare spaţiul şi timpul. În acest fel, migraţia nu se confundă cu navetismul sau turismul, considerate fenomene relativ înrudite, dar având caracteristici importante care le separă. Pentru a evita asemenea confuzii, trebuie precizat de la început că în cazul unei migraţii este inevitabilă deplasarea teritorială a unui grup, iar această deplasare trebuie să se realizeze pe o arie ce depăşeşte obligatoriu „limitele administrativ-teritoriale ale unei unităţide habitat”. Totodată, ea trebuie să dureze şi suficient de mult timp, obligând pe cei care migrează să-şi schimbe reşedinţa. Prin aceasta fenomenul migraţionist pune de fiecare dată în relaţie un mediu de origine cu un mediu de sosire, făcând să se vorbească fie despre o emigraţie, fie despre o imigraţie.

În ceea ce priveşte conjunctura legală şi condiţiile juridice în care se desfăşoară un astfel de fenomen, trebuie menţionat faptul că unele migraţii pot fi oficiale (cazurile de repatriere a evreilor, nemţilor), în timp ce altele pot avea un caracter clandestin ori semiclandestin (mexicani, romi, albanezi). Pentru majoritatea celor antrenaţi într-o asemenea mişcare spaţio-temporală, migraţiile sunt soluţii sociale de criză pentru împrejurări critice de viaţă. Unele por avea un caracter imediat şi de circumstanţă (românii, sârbii), iar altele pot fi de durată mai lungă ori, chiar definitive (evreii). În cazul migraţiei temporare, soluţiile de criză gravitează în jurul unor oportunităţi sociale şi economice, care apar pe termen scurt în legătură cu anumite facilităţi vamale, de acordare a vizelor de liberă circulaţie transfrontalieră ori de perspectiva unor avantaje irezistibile oferite de o piaţă a muncii mult mai atractivă. Din acest motiv, trebuie menţionat faptul că orice migraţie temporară implică într-un anume fel şi o remigraţie ipotetică, de cele mai multe ori explicată prin ataşamentul migrantului la mediul său de origine. Aceasta face ca migraţiile temporare să fie cunoscute şi ca migraţii circulare.

În ceea ce priveşte efectele sociale şi economice ale migraţiei, acestea privesc, deopotrivă, mediul de origine (deficitul forţei de muncă, scăderea ritmului de dezvoltare, etc.), cât şi mediul de primire (suprapopulare, şomaj, conflicte rasiale şi etnice, etc.).

În timp ce deplasările migraţioniste internaţionale sunt stipulate de interese economice, politice sau religioase de moment, prin comparaţie, migraţia internă nu întâmpină nici o formă de constrângere juridică. Fluxul dominant al migraţiilor interne este orientat dinspre sat spre oraş.

Literatura de specialitate menţionează patru forme principale de migraţie, definite în funcţie de zona de rezidenţă a persoanelor şi a grupurilor implicate într-un astfel de proces:

- rural – urbană;

- urban – rurală;

- inter/intra rurală;

- inter/intra urbană.

În ceea ce priveşte „durata” lor , migraţiile pot fi definitive, temporare, cotidiene, multiple şi de week-end . La baza acestor deplasări se află factori de ordin obiectiv şi subiectiv, identificabili la nivelul celor trei planuri de analiză ale fenomenului: al „locului de origine”, al „locului de primire” şi al raportului „mediu de origine/mediu de primire”.

V. Miftode prezintă fenomenul migraţiei ca un proces care trebuie să parcurgă mi multe etape:

I II III IV

Decizia de a migra Emigraţia efectivă (spaţială) Integrarea în zona de imigraţie (urbană, culturală, efectivă) Remigraţia (reală, ipotetică)

Acţiunea factorilor obiectivi şi a incitaţiilor negative (în zona de emigrare) Acţiunea factorilor obiectivi şi a incitaţiilor pozitive (în zona de imigrare) Imigraţia efectivă Acţiunea factorilor şi incitaţiilor pozitive (în zona iniţială de emigrare) şi negative (în zona iniţială de imigrare)

Evoluţia în timp a efectivului şi structurii populaţiei este rezultatul mişcării naturale şi al mişcării migratorii. Importanţa mişcării migratorii sau mobilităţii spaţiale este mai redusă, dacă avem în vedere procesul reproducerii populaţiei, deoarece, prin intermediul acesteia, se realizează numai o deplasare a unor efective de populaţie dintr-o colectivitate în alta.

Dacă, în cazul mişcării naturale, nu ne putem imagina existenţa unor colectivităţi în cadrul cărora intensitatea fenomenelor să fie statistic neglijabilă, în privinţa mişcării migratorii, mai ales când aceasta se raportează la nivelul unei ţări, nu surprinde absenţa formelor de manifestare specifică, situaţiei în care se vorbeşte de o „populaţie de tip închis”.

În sens restrâns, prin mişcare migratorie se înţelege deplasarea populaţiei dintr-o localitate în alta, sau dintr-o ţară în alta, însoţită de schimbarea statutului rezidenţial (domiciliul stabil).

Populaţia se deplasează frecvent pe teritoriu, fără ca această deplasare să influenţeze domiciliul stabil al persoanei. Durata deplasărilor poate să varieze de la caz la caz.

În general, legislaţia fiecărei ţări are latitudinea să reglementeze dacă aceste deplasări necesită efectuarea unor forme administrative sau nu. De obicei deplasările pe perioade scurte de timp nu se i-au în considerare. Modificarea temporară a domiciliului pe o perioadă mai îndelungată de timp şi care necesită aprobarea organelor administrative de stat alcătuieşte mişcarea migratorie flotantă.

În sfera deplasărilor spaţiale ale populaţiei se mai cuprind acele deplasări cu caracter pendulatoriu, determinate, aproape în exclusivitate, de neconcordanţa dintre domiciliul stabil şi sediul unităţii economice unde îşi desfăşoară activitatea populaţia ocupată, sau sediul unităţii de învăţământ, pentru populaţia şcolară.

Deplasarea zilnică a populaţiei dintr-o localitate în alta şi care are caracter de regularitate, formează mişcarea pendulatorie a populaţiei.

Parţial, cazurile de schimbare temporară a domiciliului cât şi mişcarea pendulatorie nu se urmăresc prin sistemul evidenţei centralizate a mişcării populaţiei. Se înregistrează şi se raportează prin sistemul evidenţei centralizate a mişcării populaţiei. Se înregistrează şi se raportează prin sistemul statistic, numai mişcarea flotantă în cazul căreia aprobarea modificării temporare a domiciliului cuprinde şi data 1 ianuarie sau 1 iulie. Explicaţia constă în aceea că, pentru aceste momente, se determină, de regulă, efectivul populaţiei pe localităţi şi judeţe.

Studiile care îşi propun să caracterizeze intensitatea, factorii de influenţă şi consecinţele mişcării pendulatorii şi flotante apelează la sistemul anchetelor selective.

După cum mişcarea populaţiei însoţită de schimbarea domiciliului stabil, se circumscrie graniţelor naţionale sau depăşeşte aceste graniţe, avem de-a face cu mişcarea migratorie internă şi mişcarea migratorie externă.