Modalitățile actului juridic

I.Dreptul civil

Definitie: Este o ramura a dreptului care studiaza si reglementeaza relatiile sociale ( convertite in raporturi juridice ) existente intre persoanele fizice sau juridice dintr-un stat.

II.Actul juridic:

Constituie o manifestare de vointa exprimata cu intentia de a

produce efecte juridice.

Cum efectul juridic pe care il urmarim este obligatia civila,rezulta ca izvoare ale acesteia pot fi acele acte juridice capabile sa produca asemenea consecinte. Asemenea acte juridice pot fi unilaterale si bilaterale sau sinalagmatice.1

Este unilateral acel act juridic in care manifestandu-si vointa juridica, se oblige o singura persoana.

Un asemenea gen de act juridic generator de obligatie este de

exemplu contractul de donatie. Tot acte juridice de factura unilaterala, producatoare de efecte juridice sunt in egala masura si cele ce privesc oferta publica de recompense sau atribuirea unor castiguri prin tragere la sorti cumparatorilor unui magazin, in scop de reclama.2

Actele juridice bilaterale sau sinalagmatice sunt acelea in care partile se oblige fiecare din ele urmarind in egala masura obtinerea unor contraprestatii.3

Este cazul vanzarii-cumpararii in care vanzatorul se obliga sa vanda pentru a obtine pretul, iar cumparatorul sa plateasca pentru a obtine bunul.

1 Pentru detalieri în privinta teoriei actului juridic civil, D. Cosma, Teoria generala a actului juridic civil, Ed. Stiintifica, Bucuresti 1969 p. 25 – 68

2 B. Starck, H. Roland, L. Boyer, Obligations, 2. Contrat, Ed. Litec, Paris 1995 p. 106.

3Gh. Beleiu, op. cit. pag.11

III.Modalitatile actului juridic

1. Termenul (art. 1022-1025 C.civ.)

Notiune: Termenul este un eveniment viitor si sigur ca se va produce, pana la care este amanata fie începerea, fie încetarea exercitiului drepturilor, respectiv îndeplinirea obligatiilor nascute din raporturile juridice generate de actul juridic.

Spre deosebire de conditie, termenul nu suspenda angajamentul, ci amana doar executarea acestuia.

Pana la proba contrara, termenul se prezuma este stipulat în favoarea debitorului.

Cea mai importanta casificare a termenelor este în raport cu efectele ce le produc,adica in termene suspensive si termene extinctive.

Termenul suspensiv intarzie sau amana momentul de la care incepe executarea dreptului sau inceperea obligatiei.

Pana la implinirea termenului suspensiv, creditorul nu poate cere debitorului executarea obligatiei.

Clasificarea termenelor:

A. In functie de criteriul cunoasterii sau necunoasterii a momentului exact in care termenul se va implini,distingem:

a. Termenul cert, a carui data sau moment de implinire este cunoscut din momentul incheierii actului,fie in mod direct,fie in mod indirect;

b. Termenul incert, a carui data de implinire nu este cunoscuta in momentul incheierii actului juridic,desi se stie cu siguranta ca momentul respective se va implini;

B. In functie de criteriul izvorului sau,termenul poate fi:

a. Termen voluntar (sau conventional)-care este stabilit prin vointa al partilor;

b. Termen legal –este stabilit de legiuitor;

c. Termen judiciar – stabilit de judecator;