Necesitatea elaborării unei noi constituții

Cuvântul „constituţie” îşi are originea în latinescul constitutio, care înseamnă „aşezare cu temei”, „starea unui lucru”.

În perioada imperiului roman cuvântul „constitutio” a fost utilizat pentru a desemna legile care emanau de la împărat, chiar dacă ele nu se refereau la organizarea şi funcţionarea statului.

În perioada evului mediu, termenul constitutio desemna anumite reguli monahale.

1.Contextul national si international al adoptarii Constitutiei Romaniei din 1991

Este deja pe deplin acceptat,in stiinta politica si in teoria generala a dreptului,ca orice revolutie sociala are un caracter neconstitutional, deoarece are ca scop sa inlature ordinea constitutionala existenta in momentul izbucnirii sale si sa instituie un nou regim constitutional,sa inlocuiasca aparatul de stat constituit anterior cu o noua structura de guvernare.

Revolutia romana de la 22 decembrie 1989 nu face exceptie de la aceasta regula generala,fiind,din punct de vedere formal juridic,o miscare sociala neconstitutionala. Izbucnirea revolutiei a atras dupa sine pierderea oricarei legitimitati a ordinii constitutionale instituite la 21 august 1965. De fapt,structurile politice consfintite in Constitutia din 1965 nu se bazau in decembrie 1989 pe sprijin popular si nu erau nici expresia reala a vointei suverane a poporului roman. Se poate spune chiar,ca poporul roman nu detinea in realitate puterea din 1948 pana in 1989 si a fost doar un spectator pasiv la toate schimbarile politice care au avut loc.

Lipsei de sprijin popular pe plan intern ii corespundea pe plan international,marginalizarea si izolarea Romaniei atat in cadrul comunitatii internationale,cat si in cadrul complexului politico-militar,economic si ideologic socialist. Sfarsitul anului 1989 a adus cu sine, nu doar pentru Romania,ci si pentru alte state socialiste,renuntarea la acest sistem de guvernare de timp marxist-leninist.

Pe plan international, la Malta, la inceputul lunii decembrie 1989, se incerca redistribuirea sferelor de influenta in Europa si in lume,iar Romania s-a desprins in mod violent si din proprie initiativa de acest model de conducere sociala.

La interventia presedintelui S.U.A., G. Bush si liderului de partid si de stat la Uniunii Sovietice, M. Gorbaciov schimbarile intervenite in tara noastra au surprins cei doi poli de putere.

Pentru a incheia aceste consideratii generale asupra contextului national si international de adoptare a Constitutiei din 1991, trebuie spus ca decizia Constituantului roman de a se alinia standardelor occidentale, a exprimat vointa libera si suverana a poporului roman.

Necesitatea adoptarii unei noi Constitutii in Romania a fost generata,in primul rand, de caracterul schimbarilor fundamentale propuse in viata politica a Romaniei in decembrie 1989. Aceste schimbari au privit nu numai ragimul politic de atunci, dar si institutiile politice prin care se asigura guvernarea.

Adoptarea noii Constitutii impunea o perioada de tranzitie, de pregatire a instituirii unei noi ordini constitutionale si a unor mecanisme democratice.

De aceea, propunerea initiala, facuta in Comunicatul politic al Consiliului Frontului si Salvarii Nationale si in Decret-lege nr.2/1989, privind constituirea unei comisii insarcinate cu redactarea proiectului noii Constitutii, a fost respinsa.

2. Etapele elaborarii si adoptarii Constitutiei Romaniei

Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala a adoptat in martie 1990 Decretul-lege nr.92/1990 pentru alegerea Parlamentului si a Presedintelui Romaniei. Articolul 8 din acest act normativ prevedea ca Adunarea Deputatilor si Senatul urmau sa constituie o Adunare Constituanta care avea sa elaboreze si sa adopte noi Constitutii ale Romaniei. In acelasi timp,Presedintele Romaniei avea dreptul de a dizolva aceasta Adunare Constituanta, dar cu acordulprimului-ministru si a presedintilor celor doua Camere, in cazul in care in termen de 9 luni aceasta nu ar fi adoptat Constitutia. De asemenea,daca in 18 luni nu ar fi adoptat noua Lege fundamentala a tarii,acesta Adunare Constituanta se dizolva de drept.

Astfel, a fost aleasa, de catre aceasta Adunare, o Comisie de redactare a proiectului de Constitutie, care era formata din deputati, senatori si specialisti in drept constitutional si alte stiinte socio-umane.

Comisia si-a ales un presedinte , doi vicepresedinti si doi secretari. Lucrarile acestei Comisii de redactare s-au desfasurat potrivit unui regulament propriu de functionare(Hotararea 1/1990).

Sarcina Comisiei era in prima parte de a elabora si prezenta spre aprobare Adunarii Constituante, a principiilor si structurii pe capitole ale viitorului proiect de Constitutie. In final, Comisia urma sa redacteze textul integral al fiecarui capitol,care urma sa fie supus dezbaterii si aprobarii de catre Adunarea Constituanta.

Au fost intocmite, in prima etapa Tezele Constitutiei, care au fost in realitate un fel de anteproiect constitutional. Datorita faptului ca nu s-au limitat elaborarii “principiilor si structurii pe capitole” , tezele au fost inlaturate.

Proiectul propriu-zis al Constitutiei, a fost supus adoptarii Adunarii Constituante, prin vot nominal, cu majoritatea calificata a doua treimi din numarul total al membrilor.

Constitutia a fost adoptata la 21 noiembrie 1991, iar dupa adoptare a fost supusa aprobarii poporului,prin referendum national (Legea nr. 67/1991-privind organizarea si desfasurarea referendumului national asupra Constitutiei Romaniei).