Normele internaționale ale muncii

Regulile economiei mondiale ar trebui sa vizeze ameliorarea drepturilor, a mijloacelor de existenta si securitatea persoanelor, a familiilor si a colectivitatilor din intreaga lume si sa creasca posibilitatile care le sunt oferite”- Comisia mondiala despre dimensiunea sociala a mondializarii, 2004

In 1919, constiente de faptul “ca exista conditii de munca ce implica pentru un mare numar de persoane nedreptatea, mizeria si privatiunile, lucru ce ar implica asemenea nemultumiri incat pacea si armonia universale ar fi in pericol”, Statele semnatare ale Tratatului de la Versailles au creat Organizatia Internationala a Muncii (OIM). Aceasta Organizatie nou creata a conceput un sistem de norme internationale ale muncii care sa acopere toate problemele legate de munca: conventii si recomandari internationale elaborate de catre reprezentanti ai guvernelor, angajatorilor si lucratorilor din toata lumea. Ceea ce fondatorii OIM au recunoscut in 1919, este ca economia mondiala avea nevoie de reguli precise pentru ca progresul economic sa fie sinonim cu justitia sociala, prosperitatea si pacea tuturor.

CE SUNT NORMELE INTERNATIONALE ALE MUNCII ?

Organizatia Internationala a Muncii, ca institutie (organizatie) specializata a Organizatiei Natiunilor Unite care se ocupa de problemele muncii (si securitatii sociale), cuprinde printre activitatile sale, ca activitate fundamentala:

- elaborarea de norme internationale pentru inbunatatirea conditiilor de munca si viata ale salariatilor.

Normele internationale ale muncii sunt instrumente juridice elaborate de delegatii OIM (guverne, angajatori si lucratori) care definesc principiile si drepturile minime de munca. Este vorba de conventii, care sunt tratate internationale obligatorii din punct de vedere juridic, daca sunt ratificate de catre Statele Membre, fie de recomandari, care servesc drept principii directoare, cu un caracter neobligatoriu. Adesea, o conventie enunta principiile fundamentale care trebuie sa fie aplicate de catre Statele care au ratificat-o, in timp ce recomandarea corespunzatoare completeaza conventia propunand principii directoare mai precise despre felul in care aceasta conventie ar putea fi aplicata. Exista, de asemenea, recomadari autonome, nefiind legate de nici o conventie.

Normele internationale ale muncii sunt elaborate de catre reprezentantii guvernelor, angajatorilor si lucratorilor si adoptate in Conferinta Internationala a Muncii a Organizatiei. Odata adoptate normele, Statele Membre ale OIM trebuie, in conformitate cu Constitutia OIM sa le supuna autoritatii nationale competente (in principiu Parlamentul). In cazul conventiilor, aceasta inseamna ca ele vor fi examinate in vederea ratificarii lor. Daca o tara hotaraste sa ratifice o conventie, aceasta va intra in vigoare, de regula, la un an de la data ratificarii. Odata ratificata o conventie, tarile se vor angaja sa o aplice de drept si de fapt si sa raporteze aplicarea ei la intervale regulate. Asistenta tehnica este furnizata de BIM in caz de necesitate. In plus, procedurile de reclamare si plangere pot fi intreprinse impotriva unui stat care nu a respectat dispozitiile unei conventii pe care acesta a ratificat-o.

Normele Organizatiei Internationale a Muncii prezinta urmatoarele trasaturi:

- sunt universale;

- prin ratificare, antreneaza angajamente internationale;

- vizeaza toate institutiile dreptului muncii si dreptului securitatii sociale;

- sunt in continua forma de elaborare, adaptare prin revizuire, putand fi clasificate in functie de perioada in care au fost elaborate.