Normele, Raporturile și Izvoarele Dreptului Administrativ

În definitia data dreptului administrativ, se arata, printre altele, ca acesta cuprinde totalitatea normelor de drept care au ca obiect reglementarea raporturilor juridice aparute în activitatea de realizare a puterii executive. Normele de drept administrativ sunt cuprinse atât în acte normative ori individuale adoptate sau emise de organele administratiei publice, cât si în actele adoptate de organele legislative.

Indiferent de forma actului în care sunt cuprinse normele de drept administrativ, acestea pot reglementa atât raporturi sociale aparute între doua organe ale administratiei publice, cât si raporturi sociale aparute între organele administratiei publice si particulari.

Desi, în general, normele de drept se aseamana, normele de drept administrativ au unele trasaturi specifice:

Normele de drept administrativ reglementeaza raporturile sociale care apar între organele administratiei publice în realizarea sarcinilor puterii executive, precum si între aceste organe si persoane fizice sau juridice.

Determinat de faptul ca puterea executiva priveste cvasitotalitatea raporturilor sociale ce apar între organele administratiei publice si particulari, aceste norme sunt, dupa obiectul lor de reglementare, foarte variate, de la probleme de învatamânt, sanatate, pâna la armata si paza granitelor tarii.

Normele de drept administrativ au un grad diferit de generalitate. Astfel, unele sunt obligatorii pentru toti cetatenii, altele la o larga categorie de cetateni.

Normele de drept administrativ, cu exceptia celor cuprinse în Constitutie si în legi, se emit în baza si în vederea executarii legii.

În ce priveste clasificarea normelor juridice administrative, distingem mai multe categorii, în functie de aplicabilitatea lor. Astfel, dupa obiectul de reglementare distingem trei tipuri de norme, si anume norme organice (reglementeaza înfiintarea, organizarea, functionarea si atributiile autoritatilor administrative), norme procedurale (reglementeaza forma în care se realizeaza activitatea administratiei publice) si norme materiale (reglementeaza drepturile si obligatiile ce decurg din raporturile juridice în care intra administratia ca urmare a executarii sau încalcarii prevederilor legale de catre subiectele de drept).

Dupa sfera de cuprindere distingem normele generale (care au o sfera de maxima cuprindere incluzând cele mai importante reguli dintr-un domeniu al activitatii executive), norme speciale (care se refera la categorii limitate de raporturi juridice, dintr-un domeniu restrâns) si norme exceptionale (care vizeaza situatii derogatorii de la dreptul comun si chiar de la normele speciale în materia respectiva).

O a treia categorie de norme este în functie de conduita prescrisa. În aceasta categorie intra normele onerative (obliga la îndeplinirea unor activitati), normele prohibitive (interzic savârsirea unei actiuni) si normele permisive (nici nu obliga, dar nici nu interzic savârsirea unei actiuni, lasând libertate de conduita subiectelor de drept în limitele prevazute de ele).

A patra categorie este în functie de locul în care îsi produc efectele normele administrative. Astfel avem norme producatoare de efecte interne (care au consecinte juridice în interiorul autoritatilor administrative) si norme producatoare de efecte externe (îsi produc efectele în afara administratiei si în raporturile acesteia cu tertii).