Notiunea si Elementele Statului

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Notiunea si Elementele Statului.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 31 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Lect. dr. Marius Nicolae BALAN

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Drept

Cuprins

I. NOTIUNEA DE STAT 3
II. ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE STATULUI 10
A. TERITORIUL 11
a. Notiunea si natura juridica a teritoriului 11
b. Elementele constitutive ale teritoriului 14
c. Delimitarea teritoriului 15
d. Raporturile dintre stat si teritoriu 16
e. Caracterele juridice ale teritoriului 20
B. POPULATIA 22
C. PUTEREA DE STAT 26
III. CONCLUZII 30
IV. BIBLIOGRAFIE 31

Extras din document

I. NOTIUNEA DE STAT

Conceptul de stat este susceptibil de multiple definitii, în functie de epoca istorica luata drept reper si de pozitiile doctrinare de pe care el este analizat. Existenta statului în societatea contemporana este însa o realitate incontestabila. Obiect de studiu pluridisciplinar, statul nu poate fi analizat separat de alte doua concepte de care se leaga intrinsec, cel de putere si cel de drept, doar motivatii de ordin pedagogic justificând tratarea lor aparent distincta, prin concentrarea atentiei mai degraba asupra unuia dintre ele.

Termenul de stat provine de la cuvântul status, din limba latina, care initial însemna stare a unui lucru, iar în sens juridic, situatie a unei persoane care face parte dintr-o comunitate cu care are în comun un set de valori si care îi confera anumite drepturi si obligatii. În special în organizarea sociala si politica a Evului Mediu, „starile” reprezentau paturi ale societatii care aveau un rol specific în exercitarea puterii si care împreuna alcatuiau poporul, considerat ca masa a guvernatilor. Acest cuvânt se folosea pentru a desemna cetatile, republicile de tipul celei romane, despotiile orientale si alte forme de organizatie politica a societatii. Acesta nu înseamna ca la etapa timpurie de existenta a statului nu au fost încercari de a fundamenta idei clare despre stat. Asemenea încercari de tratare a problemei statului pot fi întâlnite, de exemplu, la gânditorii din antichitate, cum ar fi Aristotel, Platon s.a. Cu sensul actual termenul se pare ca a fost utilizat pentru prima data abia în secolul XVI, de catre Nicolo Machiavelli, care prin acest cuvânt descrie starea unei colectivitati umane guvernate de o putere publica.

Definitiile conceptului de stat pornesc toate de la ideea ca fiintele umane se asociaza sub forma statului în vederea satisfacerii unui scop comun, diferente existând între aceste definitii în ceea ce priveste precizarea acestui scop: libertatea tuturor membrilor grupului sau binele (justitia sau morala) sau coexistenta pasnica a membrilor grupului sau obtinerea puterii. În general, statul este considerat ca o forma de organizare sociala, care garanteaza împotriva pericolelor din exterior si din interior propria sa siguranta si pe cea a indivizilor care îl alcatuiesc. Dreptul pozitiv lasa în seama altor stiinte analiza originilor si a legitimitatii statului, pentru a se limita doar la analiza lui ca entitate juridica. Pentru o cât mai deplina întelegere însa a unui concept atât de complex cum este cel de stat, aceasta contradictie a Europei moderne, consideram utila si o succinta prezentare a principalelor probleme abordate în cadrul unor stiinte limitrofe celor pozitive juridice.

Preocuparile cu privire la analiza statului, a puterii pe care el se bazeaza, a cauzelor pentru care el a aparut si a functiilor pe care le îndeplineste au aparut înca din antichitate. Ele au cunoscut modificari pe masura ce statul însusi s-a transformat, multe din definitiile si explicatiile contemporane nefiind deloc adaptate realitatilor istorice mai îndepartate.

Printre primii gânditori care au analizat gruparile umane si raportul dintre individ si colectivitate, Aristotel porneste de la constatarea ca omul este o fiinta sociala (zoon politikon), care nu poate exista în afara comunitatii. Polis-ul, cetatea în cadrul careia se grupeaza oamenii, se diferentiaza însa de toate celelalte forme de comunitati cunoscute în natura prin particularitatile proprii autoritatii politice. Aristotel arata ca statul reprezinta guvernarea indivizilor care au constiinta apartenentei la colectivitate pentru realizarea binelui comun. El considera ca existenta politica este o finalitate esentiala a naturii umane, obiectiva si necesara; omul nu este ceea ce trebuie sa fie decât daca este guvernat de legi si daca întretine cu semenii sai raporturi de justitie perfecta, pe care doar cetatea le permite. Numai ca polis-urile din antichitatea greaca puteau corespunde unei astfel de analize, însa evolutia ulterioara a structurilor organizatorice umane a introdus noi date. Imperiul si, mai târziu, republica romane au subliniat importanta pe care o are puterea în cadrul organizarii statale, dar si fragilitatea acesteia în fata amenintarilor provenite din afara comunitatii astfel organizate.

Fiind o categorie sociala extrem de complexa, notiunea de stat este folosita în mai multe sensuri.

În sensul cel mai larg al cuvântului, statul e organizatorul principal al activitatii unei comunitati umane care stabileste reguli generale si obligatorii de conduita, organizeaza aplicarea sau executarea acestor reguli, în caz de necesitate, rezolva litigiile care apar în societate.

Fisiere in arhiva (1):

  • Notiunea si Elementele Statului.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IASI FACULTATEA DE DREPT SPECIALIZAREA „STIINTE JURIDICE” = DREPT CONSTITUTIONAL =