Noțiuni generale privind referendumul

In Romania suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative si prin referendum.

Referendumul national constituie forma si mijlocul de consultare directa si de exprimare a vointei suverane a poporului roman cu privire la:

a) revizuirea Constitutiei;

b) demiterea Presedintelui Romaniei;

c) probleme de interes national.

Terminologic cuvantul isi are originile in dreptul roman, unde gerunziul verbului referare desemna o procedura prin care intreg corpul electoral era consultat in mod direct cu privire la o tema precisa, conferind astfel legitimitate deciziei adoptate. Si in antichitate ca si astazi referendumul era apreciat drept instrument prin excelenta al democratiei directe, in care alegatorii isi stabileau opinia si adoptau o decizie (de regula cu caracter normativ) in mod direct, fara nici un intermediar.

In conditiile prezentei legi se poate organiza si desfasura si referendum local asupra unor probleme de interes deosebit pentru unitatile administrativ-teritoriale.

In cadrul referendumului populatia poate fi consultata cu privire la una sau la mai multe probleme, precum si cu privire la o problema de interes national si o problema de interes local, pe buletine de vot separate.

Problemele care, potrivit art. 148 din Constitutie, nu pot fi supuse revizuirii nu pot face obiectul referendumului.

Au dreptul de a participa la referendum toti cetatenii romani care au implinit varsta de 18 ani pana in ziua referendumului inclusiv, cu exceptia debililor sau a alienatilor mintal pusi sub interdictie, precum si a persoanelor condamnate prin hotarare judecatoreasca definitiva la pierderea drepturilor electorale.

Referendumul national si referendumul local se organizeaza si se desfasoara potrivit prevederilor prezentei legi.

Referendumul este valabil daca la acesta participa cel putin jumatate plus unul din numarul persoanelor inscrise in listele electorale.

Tipuri de referendum

Dupa criteriul efectelor juridice produse, referendum-urile pot fi decizionale (produc efecte juridice obligatorii) si consultative (nu produc efecte juridice obligatorii).

Dupa criteriul de decizie adoptata in urma referendumului cu precadere in cazul referendumului legislativ, se distinge intre referendumul normativ (care tinde la adoptarea unui act normativ) si cel abrogativ (Constitutia Italiei a prevazut posibilitatea abrogarii unor acte normative prin decizie populara).

Dupa criteriul competentei discretionare lasate initiatorului referendumului se poate face o distinctie intre referendumul obligatoriu si cel facultativ.

Referendumul obligatoriu este impus de Constitutie, el se organizeaza ex officio, de indata ce conditiile descrise de norma constitutionala sunt indeplinite. De regula el are caracter decizional (Franta, Romania); de asemenea, de regula el are ca obiect legile constitutionale si actele de drept international (cu exceptia notabila a Portugaliei).

Referendumul facultativ este prevazut de Constitutie ca posibil, dar depinzand de manifestarea expresa a vointei unuia (Presedintele Republicii in Franta sau Romania) sau mai multor (Guvern, Parlament si/sau sef de stat in Spania sau Grecia) subiecte de drept. De regula el are caracter decizional.