Nulitatea Actului Juridic Civil

Inchierea unui act juridic civil cu incalcarea dispozitiilor legale referitoare la conditiile de validitate a actului atrage nulitatea acestuia.

In legislatia noastra civila nu exista o definitie a nulitatii actului juridic.

In aceasta situatie, in literatura de specialitate s-au formulat mai multe definitii ale nulitatii actului juridic civil.

S-a impus opinia, potrivit careia nulitatea este acea sanctiune, de drept civil, care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea lui valabila.

In esenta, deci, nulitatea este sanctiunea care intervine in cazul in care nu se respecta, la incheierea actului juridic civil, conditiile de validitate.

Avand in vedere conceptia consacrata in dreptul civil roman, ce constituie temeiul principiului mentinerii actului juridic, se poate spune ca actul juridic trebuie sa-si produca efectele cat mai deplin cu putinta, in vederea realizarii scopului urmarit de parti la incheierea lui, insa doar in masura in care aceste efecte nu sunt potrivnice legii. Existenta unui asemenea prinicipiu este confirmata si de regula de interpretare a actelor juridice conform careia clauza susceptibila de a primi doua inteleseuri se va interpreta in sensul in care ea poate avea un efect, iar nu in acela in care nu ar produce niciunul (art. 978 C.civ.)

In decursul timpului, conceptia despre nulitatea actului juridic a cunoscut o anumita evolutie. In prezent se admite ca nulitatea este, in principiu, partiala si remediabila, intrucat are drept scop suprimarea numai a efectelor care contravin dispozitiilor legale incalcate la incheierea actului, lasand neatinse celelalte efecte. In cadrul acestei conceptii, nulitatea totala intervine numai atunci cand clauzele care contravin legii au constituit ‘cauza principala si determinanta’ a incheierii actului juridic civil.

Institutia nulitatii actului juridic civil are atat un scop preventiv, cat si un rol represiv. In consecinta, nulitatea indeplineste nu numai o functie preventiva, ci si una sanctionatorie.

Functia preventiva consta in efectul inhibitoriu pe care il exercita asupra subiectelor de drept civil, tentante sa incheie actul juridic civil cu nerespectarea conditiilor sale de valabilitate, in sensul ca, stiind ca un asemenea act va fi lipsit de efecte, persoanele sunt descurajate si indemnate sa respecte legea civila.

Functia sanctionatorie intra in actiune atunci cand functia preventiva nu si-a dovedit eficienta, constand in inlaturarea efectelor contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea valabila a actului juridic civil.

Unii autori adauga si o a treia functie a nulitatii actului juridic civil, ca fiind o sinteza a celorlalte doua, anume functia de mijloc de garantie a principiului legalitatii in domeniul actelor juridice civile, in sensul ca, prin realizareafunctiei perventive si a celei sanctionatorii se asigura respectarea normelor juridice civile care reglemeteaza conditiile de valabilitate a actului juridic civil.

Mai buna intelegere a nulitatii presupune si operatiunea delimitarii ei fata de alte cauze de ineficacitate a actului juridic civil. Nu numai nulitatea este cea care conduce la lipsirea actului juridic civil de efectele lui, precum rezolutiunea, rezilierea, caducitatea, revocarea, inopozabilitatea.

Delimitarea nulitatii fata de aceste alte cauze de ineficacitate a actului juridic este de natura a servi atat la mai buna configurare a conceptului de ‘nulitatea actului juridic civil’, cat si la preintampiarea confundarii lor. Confuzia nu este admisibila intrucat fiecare dintre aceste notiuni – nulitate, rezolutiune, reziliere, caducitate, revocare, inopozabilitate – este un concept juridic de sine statator, presupunand un regim juridic propriu, autonom.