Nulitatea căsătoriei în noul cod civil

CAPITOLUL 1 Cazuri de nulitate.

Secţiunea 1. Reglementare.

Nerespectarea condiţiilor cerute de lege pentru valabila încheiere a căsătoriei, ca act juridic, se sancţionează, ca şi în dreptul comun, cu nulitatea.

Cu toate acestea, în materia căsătoriei legea instituie însă unele dispoziţii derogatorii de la dreptul comun, având în vedere importanţa căsătoriei şi gravitatea consecinţelor pe care le implică desfiinţarea ei.

Nulităţile în materia căsătoriei pot fi clasificate după cum urmează:

a) după modul cum sunt reglementate de lege, nulităţile sunt – de regulă – exprese, dar există şi nulităţi virtuale, care nu sunt expres prevăzute de lege. În literatura juridică şi în jurisprudenţă s-au admis două asemenea cazuri de nulitate, şi anume: căsătoria între persoane al căror sex nu este diferenţiat şi căsătoria fictivă;

b) din punctul de vedere al interesului ocrotit, nulităţile căsătoriei sunt absolute şi relative.

Sub imperiul Codului familiei, nulităţile absolute exprese sunt prevăzute de art. 19 din C.fam. şi de art. 7 din Legea nr. 119/1996. La acestea se adaugă nulităţile absolute virtuale în cazul căsătoriei persoanelor al căror sex nu este diferenţiat, precum şi în cazul căsătoriei fictive.

Potrivit art. 293 din N.C.civ., este lovită de nulitate absolută căsătoria încheiată cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 271, 273, 274, 276 şi art. 287 alin. (1). De asemenea, noul Cod civil reglementează expres nulitatea absolută a căsătoriei pentru lipsa vârstei matrimoniale în art. 294, precum şi a căsătoriei fictive în art. 295.

Noul Cod civil nu a mai prevăzut nulitatea absolută a căsătoriei pentru lipsa publicităţii declaraţiei de căsătorie (art. 19 coroborat cu art. 13 C.fam), soluţie excesivă impusă de legiuitor. Ar fi fost suficient să se prevadă sancţiuni pentru ofiţerul de stare civilă care nu a afişat declaraţia de căsătorie, aceasta fiind o obligaţie care-i revine lui, potrivit legii.

Nu există nici un argument pentru care neîndeplinirea acestei obligaţii trebuie suportată de către soţi prin desfiinţarea căsătoriei, în condiţiile în care nu a existat nici un impediment la încheierea căsătoriei. De aceea, s-a propus în doctrină ca ori de câte ori s-ar constata neîndeplinirea acestei formalităţi, dar s-ar dovedi că soţii au o viaţă de familie firească şi nu există nici un alt impediment la căsătorie, soluţia să fie aceea a acoperirii acestei cauze de nulitate absolută.

Secţiunea 2. Nulităţi absolute ale căsătoriei.

2.1. Cazuri de nulitate absolută

1. Lipsa diferenţei de sex

2. Lipsa vârstei matrimoniale

3. Lipsa consimţământului la căsătorie

4. Bigamia

5. Rudenia

6. Adopţia

7. Alienaţia si debilitatea mintală

8. Încălcarea formalităţilor privind celebrarea căsătoriei (la sediul serviciului de stare civilă, în mod public, în prezenţa a doi martori, în faţa ofiţerului de stare civilă)

9. Lipsa publicităţii declaraţiei de căsătorie

10. Căsătoria fictivă

Reglementarea căsătoriei fictive potrivit noului Cod civil

În vechea reglementare, acest caz de nulitate nu era prevăzut în legislaţie, ci era o creaţie a doctrinei şi a jurisprudenţei.

Potrivit art. 295 din N.C.civ., căsătoria încheiată în alte scopuri decât acela de a întemeia o familie este lovită de nulitate absolută. Cu toate acestea, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, a intervenit convieţuirea soţilor, soţia a născut sau a rămas însărcinată ori au trecut 2 ani de la încheierea căsătoriei.

De asemenea, art. 1294 din N.C.civ. prevede că dispoziţiile referitoare la simulaţie nu se aplică actelor nepatrimoniale. Aceste texte permit, astfel, clarificarea naturii juridice şi, pe cale de consecinţă, a regimului juridic al căsătoriei fictive. Căsătoriei fictive nu i se aplică, aşadar, sancţiunea inopozabilităţii din materia simulaţiei, ci sancţiunea este nulitatea absolută.

În practică, de regulă căsătoria fictivă presupune fraudarea legii, căsătoria fiind doar un mijloc licit, pentru a obţine un rezultat ilicit. Căsătoria fictivă se încheie în scopul de a realiza unele efecte secundare, care nu sunt specifice căsătoriei, dar care nu pot fi obţinute în alt mod.