Nulitatea Relativă a Căsătoriei

Capitolul I. Viciile de consimţământului

Viciile de consimţământ sunt eroarea, dolul şi violenţa. Consimţământul alterat prin eroare, dol sau violenţă al oricăruia dintre soţii este cauză de nulitatea relativă a căsătoriei.

1.1. Eroarea

Reamintim că viciul erorii, însemnând o reprezentare falsă a realităţii, este relevant în această materie numai dacă priveşte identitatea fizică a viitorului soţ. În consecinţă, orice altă eroare (spontană, neprovocată), cum ar fi asupra unor calităţi fizice sau psihice, asupra caracterului, temperamentului, în privinţa pregătirii profesionale etc., este inaptă să ameninţe valabilitatea căsătoriei.

1.2. Dolul

Dolul, potrivit prevederilor dreptului comun în materia viciilor de consimţământ este de asemenea o falsă reprezentare a realităţii dar nu spontană, ci provacătă prin mijloace frauduloase sau prin omisiunea, frauduloasă, de informare asupra unor împrejurări ce se cuveneau dezvăluite, chiar ar viza alte elemente decăt cele esenţiale, determinate pentru una dintre părţile actului juridic. În ce ne priveşte, întrucât scopul urmărit de autorul manoperelor viclene, comisive sau omisive, este încheierea căsătoriei. Suntem de părere că respectivele maşinaţiuni trebuie să privească aspecte ce ţin de persoana şi personalitatea viitorului soţ, cu previzibilă influenţă asupra relaţiilor conjugale, cum ar fi starea de sănătate, vârsta, statutul professional, educaţia, reputaţia, antecedentele maritale, confesiunea, inclusive starea materială. Aşa fiind, nulitatea relativă pentru dol sancţionează mai curând conduita delictuală a unuia dintre viitori soţii decât rezultatul maşinaţiunilor sale, anume alterarea voinţei celuilalt. Anularea căsătoriei presupune proba faptului comisiv sau omisiv care a alterat voinţa, nu şi rolul decisiv al acestuia în decizia privind încheierea căsătoriei.

1.3. Violenţa

Violenţa, adică presiunea fizică sau morală exercită asupra viitorului soţ, pentru a constitui cauză de anulabilitate se cere a fi serioasă, să existe la momentul exprimării consimţământului şi eficace, fiind irrelevant dacă autorul ameninţărilor a intenţionat sau nu să le pună în aplicare; actele de violenţă, îndreptate împotriva unor valori importante, precum viaţa, persoana, onoarea , bunurile victimei să fi Indus o temere justificată dată de pericolul grav şi iminent. Temerea justificată este o chestiune de fapt ce urmează a fi stabilită în concret ţinând seama, aşa cum îndeamnă articolul 1216 aliniatul 4 din noul Cod civil de vârsta, starea socială, sănătatea şi caracterul celui asupra căruia s-a exercitat violenţa, precum şi de orice altă împrejurare ce a putut influenţa starea acestuia la momentul încheierii actului juridic.

Potrivit dreptului comun, temerea insuflată prin ameninţarea cu exerciţiul unui drept făcută cu scopul de a obţine avantaje nejustificate constituie violenţă. Aşa-numita „ temere reverenţioasă“, de a nu mâhni sau jigni o anumită persoană, izvorâtă din sentimentul de respect şi de afecţiune faţă de părinţi ori alţi ascendenţi sau faţă de alte rude ori personae apropiate, neînsoţită de violenţă, aceasta nu constituie viciu de consimţământ (articolul 1219 noul Cod civil).

1.4. Acoperirea nulităţii.

Căsătoria nu paote fi anulată dacă soţii au convieţuit timp de 6 luni de la data încetării violenţei sau de la data descoperirii dolului, ori a erorii, stabileşte articolul 303 alineatul 2 din noul Cod civil.

Termenul de 6 luni indicat mai sus areaceeaşi durată ca şi termenul de prescripţie al dreptului la acţiune în anularea căsătoriei în anularea căsătoriei¹. Nu reiese dacă, în cuprinsul articolului 303 aliniatul 2 din noul Cod civil, legiuitorul are în vedere convieţuirea acţiunii. În orice interpretare, ţinând seama că nulitatea relativă, în ipotezele în discuţie, poate fi invocată pe cale de acţiune de soţul care pretinde vicierea consimţământului său într-un termen ce are de asemenea 6 luni, termen a cărui împlinire stinge dreptul material la acţiune, ceea ce valorează o confirmare tactică, în opinia noastră, utilitatea practică a cauzei de acoperire prin convieţuirea soţilor timp de 6 luni este redusă.

Capitolul II. Lipsa încuviinţărilor sau autorizării cerute de lege

2.1. Lipsa încuviinţărilor

Căsătoria minorului în vârstă de 16 ani este valabil încheiată dacă este încuviinţată de către părinţii sau tutore şi, deopotrivă, este autorizată de instanţa de tutelă; nulitatea relativă intervine, după cum neîndoielnic rezultă din articolul 297 aliniatul 1 din noul Cod civil, pentru nesocotirea oricăreia din cerinţe şi, cu atât mai mult, în cazul în care ambele au fost ignorate.

În baza articolului 297 aliniatul 1 coroborat cu articolul 272 aliniatele 2 şi 4 din noul Cod civil constituie cauze de nulitate relativă a căsătoriei minorului, după caz, în funcţie de particularităţile modului în care se înfăptuieşte ocrotirea minorului în cauză, lipsa încuviinţării:

- părinţiilor sau unuia dintre părinţii fireşti sau adaptori nedivorţaţi la data încheierii căsătoriei minorului sau care, divorţaţi fiind, exercită împreună autoritatea părintească;

- părinţilor sau a unuia dintre părinţi din afara căsătoriei care convieţuiesc;

- aceluia dintre părinţi care exercită singur autoritatea părintească, celălalt părinte fiind decedat sau aflat, din orice motiv, în neputinţa de a-şi exprima voinţa ori, divorţat fiind, i s-a retras, prin hotărâre de divorţ, exerciţiul autorităţii părinteşti potrivit articolului 398 aliniatul 2 din noul Cod civil.

- Tutorelui

Ţinând seama de raţiunea legii, credem că de asemenea constituie cauze de nulitatea relativă lipsa încuviinţării părintelui decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti, precum şi lipsa încuviinţării unuia dintre soţii tutori.

Precizăm că în situaţia în care ocrotirea minorului nu se înfăptuieşte prin părinţi sau instituirea tutelei, ci prin darea în plasament sau prin alte măsuri de protecţie specială, se cere încuviinţarea acelei persoane sau autorităţi care a fost abilitată să exercite drepturile părinteşti; cu toate acestea, dacă încuviinţarea nu a fost obţinută sau acordată, căsătoria minorului nu va fi anulată, deficienţa neregăsindu-se printre cele expres indicate prin articolul 297 aliniatul 1 din noul Cod civil.

2.2. Lipsa autorizării

Alături de încuviinţarea ocrotitorilor, căsătoria minorului presupune şi autorizarea instanţei de tutelă de la domiciliul acestui( articolul 272 aliniatul 2 din noul Cod civil);lipsa autorizării constituie cauză de nulitate relativă. Aşs fiind, cele statuate prin articolul 297 aliniatul 2 din noul Cod civil, în sensul că nulitatea relativă poate fi invocată numai de cel a cărui autorizare era necesară, îndeamnă la o constatare cu neputinţă de acceptat, anume că dreptul la acţiune aparţine instanţei de tutelă; acest drept ar fi prescriptibil în termen de 6 luni de la luarea la cunoştinţă a încheierii căsătoriei.

2.3. Acoperirea nulităţii

Sancţiunea nu se va pronunţa dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de desfiinţare a căsătoriei minorului au fost obţinute încuviinţăriile sau, după caz, autorizarea instanţei de tutelă. Alături de această cauză specială de acoperire a nulităţii relative, căsătoria minorului mai poate fi salvată dacă intervine oricare din următoarele cauze generale de asanare anulităţii relative a căsătoriei: împlinirea, de către ambii soţii, a vârstei de 18 ani, naştere ori starea de graviditate a soţiei.