Obiectul Recursului

Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părţile sau Ministerul Public solicită în condiţiile şi pentru motivele limitativ determinate de lege desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicţională.

În prezent recursul este reglementat în Capitolul I din Titlul V, consacrat Căilor extraordinare de atac, al Cărţii a II-a. Recursul prezinta câteva atribute importante care sunt de natura sa-i configureze întreaga sa fizionomie , astfel cum ea a fost conceputa de legiuitor, în forme si modalitati departe de a fi lipsite de critica. Astfel din cuprinsul prevederilor art.299-316 Cod procedura civila recursul se defineste prin urmatoarele atribute :

- Este o cale extraordinară de atac - în sensul că, pe de o parte pot face obiectul acestuia numai hotarâri definitive si în conditiile legii hotarârile altor organe cu activitate jurisdictionala, iar pe de alta parte pot fi constituite ca motive de recurs numai cele aratate expres si limitativ de art 304 Cod Proc. Civ. fara a se produce probe noi, cu exceptia înscrisurilor.

- Este o cale de atac comuna – adica se afla la dispozitia partilor în proces dar conform articolului 45 Cod Proc. Civ. recursul poate fi exercitat şi de către procuror, în condiţiile legii.

- Este o cale de atac de reformare – deoarece se adresează unei instanţe superioare în scopul exercitarii controlului judiciar şi al casarii hotărârii nelegale sau netemeinice.

- Este o cale de atac nondevolutivă- întrucât în principiu nu determina o rejudecare în fond a cauzei. De la acest principiu exista si o exceptie : potrivit art 304 1 Cod Prod.Civ recursul declarat împotriva unei hotarâri care conform legii nu poate fi atacata pe calea apelului, nu este limitat la motivele prevazute de art 304 Cod Prod.Civ. , instanta având posibilitatea de a examina cauza “sub toate aspectele “. Prin urmare datorita acestei ultime ipoteze se poate vorbi chiar de efectul devolutiv al recursului .

- Este nesuspensiv de executare- acest lucru rezultând din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art.300 alin 1 Cod.prod.Civ potrivit carora recursul suspenda executarea hotarârii numai în cauzele privitoare la stramutarea de hotare, desfiintarea de constructii, plantatii sau a oricaror lucrari având o asezare fixa , precum si în cazurile prevazute de lege.

- Este o cale subsecventă – în sensul ca survine, de regula numai dupa judecarea apelului adica nu poate fi exercitat , omissio medio , lasând în afara apelul. Acest principiu este aplicabil si atunci când sentinta a fost atacata cu apel numai partial, aspectele sau capetele de cerere neapelate putând face obiectul recursului.

În recurs, partea care exercită calea de atac poartă denumirea de recurent, iar cea împotriva căreia se exercită recursul. Poate avea calitate de recurent sau de intimat oricare dintre părţi indiferent de poziţia procesuală avută în faţa instanţei de fond.

Simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci recurentul are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul din motivele prevăzute limitativ de lege în art.304C.proc.civ.:

- Când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale

- Când hotărârea s-a dat de alţi judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii

- Când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe

- Când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti

- Când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art.105 alin.2