Omorul Calificat

1.Continutul legal

Desi infractiunea de omor prezinta întotdeauna aceleasi caracteristici – actiunea de a ucide cu intentie o fiinta omeneasca, actiune ce are ca rezultat moartea victimei – în realizarea concreta poate prezenta diverse particularitati dupa cum în jurul faptei tipice (omorul simplu) se grupeaza, se alatura diferite elemente care, fara a schimba substanta faptei , îi dau acesteia o coloratura diferita sporindu-i gradul de pericol social. Omorul calificat reprezinta fapta persoanei care savârseste un omor în anumite împrejurari, anume prevazute de lege . Omorul calificat, infractiune prevazuta în art. 179 C. pen. , reprezinta o modalitate agravata a infractiunii de omor.

Aceasta fapta prezinta un grad de pericol social mai ridicat fata de infractiunea de omor simplu, ceea ce explica incriminarea sa, prin dispozitii separate si sanctiunea mai severa .

2. Obiectul ocrotirii penale

a) Obiectul juridic special îl constituie relatiile sociale privind dreptul fundamental la viata. b) Obiectul material este corpul persoanei aflata în viata asupra careia se îndreapta actiunea ucigatoare. Nu intereseaza daca victima era sanatoasa ori se afla într-o stare avansata de boala si nu ar mai fi trait mult daca ar fi fost ucisa.

3. Circumstantele judiciare în prezenta carora exista omor calificat

a) OMORUL SAVÂRSIT CU PREMEDITARE (art.179 lit.a C.pen.). Premeditarea, ca element circumstantial al infractiunii de omor calificat, presupune nu numai trecerea unui interval oarecare de timp de la luarea hotarârii (rezolutiei) pâna la exteriorizarea ei, dar si o chibzuire anticipata asupra faptei, o deliberare anterioara, persistare asupra hotarârii, cât si exteriorizarea ei, concretizarea ei prin acte de pregatire a savârsirii faptei, cum ar fi: obtinerea de informatii, procurarea de mijloace, pândirea victimei, atragerea ei într-o cursa, cautarea de complici etc . Considerarea premeditarii ca o împrejurare care califica omorul se explica prin aceea ca o fapta savârsita în mod spontan este socotita ca mai putin grava decât fapta comisa în urma unei reflexii, unei deliberari prin care faptuitorul a elaborat un plan de executare si a organizat aducerea acestuia la îndeplinire . Cu alte cuvinte, premeditarea reprezinta o chibzuinta în comiterea infractiunii. Premeditarea tine de perioada interna (gândul criminal din mintea faptuitorului). Pentru a se putea considera infractiune, cel care comite fapta trebuie , sa treaca la actele din perioada externa (actele pregatitoare, tentativa, faptul consumat, faptul epuizat). Infractiunea de omor calificat, fiind comisa în forma continuata necesita si trecerea la actele din perioada esterna. În cazul în care gândul criminal nu s-a exteriorizat prin acte de executare (prin trecerea la act), ramânând doar în mintea omului, infractiunea nu exista deoarece nuda cogitatio, nemo partitur, adica gândul criminal nu se pedepseste. Când se efectueaza urmarirea penala, organele de urmarire penala trebuie sa strânga toate probele necesare pentru a-i putea dovedi vinovatia învinuitului, deoarece, daca exista cea mai mica îndoiala asupra vinovatiei sale, în faza de judecata, va exista posibilitatea sa fie achitat de instanta de judecata care se pronunta asupra vinovatiei sale, caciin dubio pro reo, adica orice îndioala profita autorului si actori incumbit probatio adica sarcina probei revine celui care acuza, acuzator fiind organul de urmarire penala.