Organizarea Profesiei de Relationist

Daca definitia relatii publice face obiectul unui anume consens,am constatat ca formarea in aceasta meserie adopta diferite cai.Se propune un tur de orizont asupra organizarii universului real al relationistilor , cel in care traiesc zi dupa zi practicienii acestei meserii.

1.Starea de fapt

O profesie nedelimitata

Exista o trasatura comuna in lumea comunicarii : nu exista criterii absolute de selectie , nici de exercitare rigida a profesiei asa cum se intampla in cazul profesionistilor din alte domenii.Fie ca este vorba de jurnalisti , publicisti , relationisti , animatori sau realizatori radio si TV , toate aceste meserii se pot practica fara restrictii.Fiecare angajator este , deci , liber sa-si determine criteriile de angajare . Profesia este compusa din persoane cu profiluri diversificate. Se contureaza totusi o tendinta : din ce in ce mai mult , se cere o formare universitara , de preferinta in comunicare.

De altfel , cum aceasta profesie nu este reglementata , oricine poate comanda carti de vizita si asocial titlul de relationist numelui sau . Fara pregatire adecvata , incompetenta iese repede la suprafata , incepand cu faptul ca unii vor scrie “relatii cu publicul” in loc de “relatii publice” . Societatea Canadiana de Relatii Publice si Societatea Relationistilor din Quebec incearca sa impuna un standard de calitate , atribuind titlul de expert in relatii publice membrilor care poseda un anume numar de ani de experienta si care trec cu succes concursul.

O meserie complexa

A practica relatiile publice constituie o meserie din ce in ce mai complexa din urmatoarele motive :

- Meseria este din ce in ce mai dificila datorita numarului mereu in crestere al intervenientilor in spatiul public . Astfel , mizele sociale sunt gestionate de mai multe persoane . A patrunde in acest zgomot comunicational continuu constituie o grea sarcina

- Unii patroni inteleg gresit acest sector de activitate si sfarsesc prin a crede ca prin interemediul comunicarii se pot rasturna muntii , se pot distruge adversari . In fapt , ei ii acorda cateodata comunicarii o putere magica , ce pare totusi reala, deoarece , in anumite conditii , aceste fenomene chiar se produc.

- Patronii-clienti asteapta ca relationiistii sa fie persoane-orchestra care stiu sa faca totul in mod performant , care cunosc toate tehnicile , manipuleaza toate noile tehnologii si in acelasi timp , pot cu usurinta jongla cu continutul.

- Comunicatorul este din ce in ce mai mult impartit intre propriile convingeri si asteptarile patronilor sai . Pe de o parte , pentru a reusi , el trebuie sa stie sa fie un excelent mercenar. Pe de alta parte , pentru a se simti in pielea sa , el trebuie sa creada in anumite valori . Cele doua atitudini nu sunt intotdeauna in armonie si se opun cateodata.

- In cadrul departamentelor de comunicare , activitatea are o anumita nota de urgenta care lipseste in celelate unitati administrative . Chiar planificandu-si intr-o maniera foarte larga activitatile , se intampla ca relationistul sa depinda de numeroase persoane pentru a-si realiza proiectele . Etapa de luare a deciziei poate fi lenta , aprobarea textelor poate lua o vesnicie , graficianul poate fi depasit de situatie , neputandu-si respecta termenele . Relationistul trebuie deci , sa jongleze continuu cu aceste imponderabile , deoarece nu poate intarzia conferinta de presa , inaugurarea sau lansarea deja anuntate la o data anumita . Ca o contrapondere , aceasta presiune constanta isi gaseste supapele in zambet si destindere . Stresul fara compensare ar deveni insuportabil.

- Urgentele zilnice ii determina pe relationisti sa se aplece mai degraba asupra solutiilor instrumentale la problemele pe care trebuie sa le resolve , decat sa se gandeasca la temeiul acestor probleme sau la consecintele solutiilor propuse

- Postul de relationist se bazeaza pe o logica de vizibilitate si de sImbol a organizatiei . Si tot ce este vizibil este mai vulnerabil . Acest lucru face cateodata periculoasa exercitarea acestui post

- Relationistul este mereu asezat la rascruce . El difuzeaza in mass-media , pe care nu le controleaza , un continut care nu-I apartine . Este permanent deci impartit intre universuri diferite , ce trebuie conectate . Datorita acestui fapt , responsabilul cu comunicarea se poate intreba daca este dorit in cadrul organizatiei sau este doar tolerat.