Părinții fondatori ai comunității europene

Ceea ce în zilele noastre este cunoscut sub denumirea de Uniunea Europeană, îşi are originile în anul 1951, în Comunitatea europeană a cărbunelui şi a oţelului (CECA). Ideea „părinţilor fondatori”, precum Jean Monnet şi Robert Schumann, era aceea că cei care s-au opus celui de-al Doilea Război Mondial trebuiau să se unească pentru a împiedica izbucnirea unui nou război. Uniunea Europeană îşi are rădăcinile în experienţa celui de-al Doilea Război Mondial şi a fost concepută ca un proiect de pace şi de reconciliere, edificată pe interacţiunea economică şi pe o prosperitate comună. Chiar în anul 1946, într-un faimos discurs de la Zürich, Winston Churchill vorbea despre „ceva asemănător unor State Unite ale Europei”.

Deşi personalităţile care au contribuit esenţial la unificarea europeana sunt multe, există un consens cu privire la considerarea următoarelor persoane ca Părinţii Fondatori ai Uniunii Europene:

o Robert Schuman

o Jean Monnet

o Konrad Adenauer

o Alcide De Gasperi

o Paul-Henri Spaak

o Walter Hallstein

o Altiero Spinelli

Jean Monnet (9 noiembrie 1888 - 16 martie 1979)

Economist si om politic francez, considerat de mulţi principalul arhitect al unificării europene

Monnet nu a fost niciodată ales într-o funcţie publica, însa a lucrat cu succes în spatele cortinei. După eliberarea Franţei, Monnet primeşte sarcina de a revitaliza economia Franţei. În aceasta poziţie, în 1949 îşi da seama ca disputele dintre Franţa si Germania pentru controlul bazinului minier Ruhr erau departe de a fi rezolvate si ar fi putut sa conducă la noi ostilităţi, cum se întâmplase după primul război mondial. în acest context Monnet a propus soluţia Comunităţii Europene si a pregătit, de comun acord cu cancelarul Germaniei, declaraţia ministrului de externe al Franţei, Rob¬ert Schuman. Declaraţia, făcuta publica pe 9 mai 1950, propunea integrarea industriilor franceze si ger¬mane de cărbune si otel, sub controlul unitar al unei Înalte Autorităţi, deschizând astfel calea unificării europene.

O dată cu Tratatul de la Roma din 1957, construcţia europeană se extinde la Piaţa Comună. Jean Monnet crează atunci un Comitet de acţiune pentru Statele Unite ale Europei care să înglobeze partide şi sindicate.

In 1955 fondează "Comitetul de Acţiune pentru Statele Unite ale Europei" pentru relansarea construcţiei europene. În momentul semnării Tratatului care a consfinţit crearea Pieţei Comune, Jean Monnet se pronunţă în favoarea instituirii unei autorităţi suprastatale care să reprezinte Europa.

Retras în 1975 la reşedinţa sa Houjarray, din Yvelines, Jean Monnet îşi scrie"Memoriile".

Jean Monnet se stinge din viaţă la 16 martie 1979. Rămăşiţele sale pământeşti se odihnesc în Panteon din 9 noiembrie 1988, data centenarului naşterii sale.

Părinte fondator al Comunităţii Europene, contribuind de o manieră decisivă la transformarea într-un spaţiu de libertate, prosperitate şi pace, Jean Monnet a crezut în instituţii angajate în sarcini concrete precum şi în transferul experienţei de la o generaţie la alta.

"Singurul viitor posibil pentru popoarele Europei este în unirea lor." Jean Monnet

Robert Schuman (29 iunie 1886 - 4 septembrie 1963)

Avocat si politician francez de origine germana

In urma cu un secol, ideea unei Europe unite părea o utopie. Cine putea crede atunci ca, după ce se războiseră timp de sute de ani, popoarele Bătrânului continent vor lăsa intr-o zi la o parte rivalităţile milenare pentru a-si construi paşnic un destin comun? Ca Franţa si Germania, cei mai implacabili inamici, vor deveni mai mult decât aliaţi, "motorul" unităţii europene? Si totuşi, cineva a îndrăznit sa creadă in acest vis: Robert Schuman, un alsacian vizionar, dar pragmatic, pe care încercările istoriei nu l-au înfrânt, ci l-au întărit in convingerea lui ca lumea trebuie schimbata. Din temelii, dar cu paşi mici si prin masuri concrete, nu cu discursuri sforăitoare. El a fost artizanul a ceea ce mai târziu avea sa devina Uniunea Europeana.

Astăzi, putini sunt cei care isi amintesc de rolul jucat de Robert Schuman, in calitatea sa de prim-ministru al Franţei, in dezamorsarea crizei din toamna lui 1947. El a intrat insa in istorie drept marele artizan al Europei unite. Guvernul condus de el a propus pentru prima oara crearea unui Consiliu al Europei. Înfiinţarea acestui organism si adoptarea unei Carte Europene a Drepturilor Omului erau, in viziunea lui Schuman, "cei doi factori esenţiali pentru o viitoare unitate europeana coerenta".