Parlamentul European

Uniunea Europeana, asa cum arata ea astazi, este un construct ce a fost supus unor permanente modificari survenite în timpul evolutiei, care s-au abatut de la proiectul initial, revenind la el pe o treapta superioara, dupa modelul logic, teza, antiteza, sinteza. Teza a fost Declaratia de la Haga din 1948 a lui Winston Churchill, care a vorbit primul despre viitorul Statelor Unite ale Europei, dupa modelul Statelor Unite ale Americii, iar în 1950, Declaratia Schuman, care a pus bazele comunitatilor europene. Dar, desi gândita ca o organizatie politica, statala, Uniunea s-a dezvoltat ca o comunitate economica, spre a capata dupa 2000, caracterele unei confederatii economico-politice, urmând ca dupa ratificarea Constitutiei pentru Europa, sa avem de-a face cu un veritabil sistem politico-juridic ce include elementele stabilitatii, în ciuda faptului ca s-a renuntat la sintagma baza federala.

Dupa înfiintarea CECO, prin Tratatul de la Paris (1951), au fost parcurse alte trei etape ale constituirii Uniunii Europene ca structura politica suprastatala. Acestea sunt: Tratatul de la Roma din 1957, când pe lângî instituirea liberului schimb si agriculturii subventionate se înfiinteaza Comisia Europeana, Consiliul de Ministri si Curtea Europeana de Justitie. În 1992 se adopta Tratatul de la Maastricht care instituie cetatenia europeana si zona euro, cu exceptia Marii Britanii, Danemarcei si Suediei, si care începe politica comuna în domeniul securitatii si relatiilor externe. Tratatul de la Nisa, din 2002, consolideaza cooperarea, în cadrul careia se constituie un nucleu, dominat de marile state europene: Germania, Franta, Marea Britanie si Italia.

Institutiile comunitare create isi exercita competentele in conditii deosebite de cele in care actioneaza institutiile obisnuite de drept international, aceasta datorandu-se faptului ca ele au fost concepute dupa modelul institutiilor si principiilor dreptului public intern. S-a considerat ca organismele de acest gen ar avea mult mai multa putere pentru a impune aplicarea unica si omogena a tratatelor decat au institutiile internationale care dispun de mai putina autoritate in ceea ce priveste executarea tratatelor. Din aceasta cauza, institutiile comunitare sunt concepute in general potrivit tehniciilor de drept intern si nu potrivit celor care reglementeaza functionarea institutiilor internationale. Intr-un stat, institutiile politice constituie un ansamblu complex de reguli de drept, de autoritati constituite, raspunzatoare de politica generala si executarea legii si de respectarea regulilor de drept si dispunand de mijloace de actiune juridica, financiare, etc.

Fondatorii Comunitatilor au preferat o structura institutionala care sa o reflecte pe cea a statelor membre, cu organe legislative constand intr-o adunare aleasa, un executiv care sa oglindeasca balanta puterilor din aceasta adunare si un sistem judiciar in cadrul caruia sa solutioneaza toate litigiile privind dreptul comunitar. Un alt deziderat al acestora a fost ca aceste institutii sa fie complet independente de autoritatile nationale ale statelor membre si sa fie situate intr-un singur loc in cadrul teritoriului comunitar.Instituirea unei asemenea structuri,insa nu a fost posibila din mai multe considerente politice si istorice, dar mai ales datorita reticentei statelor membre de a ceda parti considerabile ale suveranitatii lor. Prin urmare, conceperea lor trebuia sa tina cont de toate aceste particularitati. Una dintre consecinte este faptul ca institutiile actuale ale Uniunii Europene nu se conformeaza separatiei traditionale a puterilor in stat, intre sferele legislativa, executiva si judecatoreasca, deciziile rezultand in urma unor negocieri intense care un loc in cadrul acestor institutii, neexistand un centru de autoritate politica definit in mod clar, un echivalent al guvernului. Datorita acestor factori, structura instutionala a UE prezinta anumite caracteristici specifice :

- functii combinate. Trei dintre institutiile europene, Comisia, Consiliul si Parlamentul imparat in diferite feluri functiile legislativa, executiva, judecatoreasca si consultativa

- structura policentrica. Activitatea institutiilor europene se desfasoara nu doar la Bruxelles, centrul in jurul caruia graviteaza institutiile dar si la Strasbourg, Luxemburg, Frankfurt, etc

- loialitate divizata. Loialitatea institutiilor nu se indreapta spre interesul comunitar, fiecare aparand anumite interese: Comisia, interesul comunitar, Consiliul, interesele statelor, Parlamentul interesele cetatenilor europeni, iar Curtea de Justitie trebuie sa evalueza cu absoluta impartialitate toate litigiile care i se supun spre solutionare

-$separatia puterilor. Este principiul care se aplica institutiilor comunitare intrucat acestea sunt complet independente cu toate ca au functii mixte

În conformitate cu art. 7 al Tratatului de instituire a Comunitatii Europene, revizuit ulterior prin tratatele integrarii europene, principalele institutii ale Uniunii Europene sunt:

- Parlamentul European, care reprezinta cetatenii Uniunii Europene, si care este ales prin vot direct de catre acestia

- Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Ministri), care reprezinta fiecare stat membru

- Comisia Europeana, care reprezinta interesele generale ale UE

- Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, care se ingrijeste de respectarea legilor europene

- Curtea Europeana de Conturi, care verifica finantarea activitatilor UE