Parlamentul European

I. UNIUNEA EUROPEANA – NOUL CADRU AL POLITICII EUROPENE

Unicitatea construcţiei europene se reflectă în primul rând în arhitectura instituţională. Statele acceptă să delege o parte din puterile lor suverane unor instituţii comune create prin tratatele fondatoare, cu modificările succesive, instituţii al căror scop este să asigure o participare democratică a Statelor Membre la luarea de decizii.

În momentul actual funcţionarea Uniunii se bazează pe următoarele instituţii:

– Parlamentul European

– Consiliul Uniunii Europene

o Preşedinţia

– Comisia Europeană

o Delegaţia Comisiei Europene în România

o Oficiul European de Luptă Contra Fraudei (OLAF)

o EuropeAid Oficiul de Cooperare

– Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene

o Tribunalul de Primă Instanţă

– Curtea Europeană de Conturi

– Mediatorul European

– Controlorul European pentru Protecţia Datelor

Pe lângă instituţii, UE include o serie de organisme specializate:

- Mediatorul European şi instituţiile financiare: Banca Centrală Europeană şi Banca Europeană

de Investiţii;

- Organisme cu rol consultativ: Comitetul Regiunilor şi Comitetul Economic şi Social;

- Organisme interinstituţionale: Oficiul de Publicaţii Oficiale al Comunităţilor Europene şi Oficiul de Selecţie a Personalului Comunităţilor Europene;

- Agenţii descentralizate:

o 16 agenţii comunitare specializate care funcţionează în cadrul domeniul comunitar (primul pilon al Tratatului CE);

o ISIS (Institutul European pentru Studii de Securitate) şi Centrul European pentru Observaţii din Satelit, ambele funcţionale în cadrul Politicii Externe şi de Securitate Comună (al doilea pilon);

o Europol şi Eurojust în cadrul Cooperării Poliţieneşti şi Judiciare în Materie Penală (al treilea pilon).

- Organismele financiare:

o Banca Centrală Europeană

o Banca Europeană de Investiţii (BEI)

o Fondul European de Investiţii

- Organismele consultative:

o Comitetul Economic şi Social

o Comitetul Regiunilor

- Organismele inter - institutionale

o Oficiul pentru Publicaţii Oficiale ale Comunităţilor Europene (EUR-OP)

o Oficiul European pentru Selecţia Personalului (EPSO)

In literatura de specialitate precum şi în mass-media se operează în mod frecvent cu anumite concepte care vin sa evidenţieze structura complexă şi dinamică a procesului construcţiei europene: instituţii comunitare şi organe comunitare.

Instituţiile comunitare se caracterizează prin următoarele elemente specifice:

• au rolul de a pune în aplicare, în temeiul competenţelor lor, regulile juridice fundamentale de constituire şi de funcţionare a Comunitaţilor şi a U.E.

• sunt create prin tratatele de infiintare a Comunitatilor Europene

• în domeniile în care acţionează sunt dotate cu puterea de a lua decizii şi de a le impune statelor membre; din această perspectivă ele reprezintă o desprindere de schemele traditionale ale cooperarii internaţionale, în care executarea tratatelor este supusă disponibilităţii semnatarilor, suveranitatea naţionala fiind cauza principală a aşa-numitei "paralizii a tratatelor" 1

• prin natura lor, ele reprezintă interesele statelor (Consiliul), interesele Comunitaţilor (Comisia), interesele popoarelor (Parlamentul) şi interesele dreptului (Curtea de Justitie)

• beneficiază de anumită autonomie juridică, administrativă şi financiară, corolar al specificităţii lor funcţionale.

Organele comunitare se diferenţiază prin faptul că:

• îndeplinesc funcţii consultative, cu caracter tehnic ori financiar, auxiliar;

• sunt prevazute prin tratate, altele sunt create de catre instituţii în vederea exercitării atribuţiilor lor; cele infiinţate prin tratate pot avea personalitate juridică sau o simplă autonomie financiară; cele create de instituţii trebuie sa aibă fundamentul în tratate, sa nu fie dotate cu puteri proprii de decizie, ci numai cu funcţii de execuţie strict controlate, sa nu modifice echilibrul instituţional.