Parlamentul European

I. Parlamentul European

1. Prezentare generala

Parlamentul European reprezintă, în formularea Tratatului de la Roma din 1957, "popoarele statelor unite în Comunitatea Europeană". Aproximativ 375 de milioane de cetăţeni europeni din 15 ţări sunt în prezent implicaţi în procesul de integrare, prin cei 626 de reprezentanţi pe care îi au în Parlamentul European.

Primele alegeri directe în Parlamentul European s-au ţinut în iunie 1979, când, la numai 34 de ani de la terminarea celui de al doilea război mondial, popoarele naţiunilor Europei, o dată destrămate de război, au mers la urne pentru a alege membrii unui parlament unic. Europenii nu ar fi putut găsi un simbol mai puternic al reconcilierii.

Parlamentul European, a cărui legitimitate derivă din sufragiul universal direct, este ales la fiecare cinci ani; de-a lungul timpului, el a acumulat constant putere şi influenţă, printr-o serie de tratate. Aceste tratate, în special Tratatul de la Maastricht din 1992 şi Tratatul de la Amsterdam din 1997, au transformat Parlamentul European dintr-un organism pur consultativ într-un parlament legislativ, cu puteri similare cu cele ale parlamentelor naţionale.

Parlamentul European este singura instituţie comunitară care se întâlneşte şi îşi ţine dezbaterile în public. Dezbaterile, opiniile şi rezoluţiile Parlamentului se publică în Monitorul Oficial al Uniunii Europene.

2. Preşedinţia, Biroul şi Conferinţa Preşedinţilor

Preşedintele reprezintă Parlamentul în situaţii oficiale şi în relaţiile internaţionale, prezidează şedinţele plenare şi întâlnirile Biroului şi Conferinţei Preşedinţilor.

Biroul este organul regulator care este responsabil cu bugetul Parlamentului şi răspunde de chestiuni administrative, de organizare şi de personal. Pe lângă Preşedinte şi cei paisprezece vicepreşedinţi, acesta mai include cinci chestori care ocupă o poziţie consultativă în chestiunile administrative şi financiare legate de Membri şi de Statutul acestora. Membrii Biroului sunt aleşi cu un mandat de doi ani şi jumătate.

Conferinţa Preşedinţilor cuprinde Preşedintele Parlamentului şi preşedinţii grupurilor politice; ea este organismul politic conducător al Parlamentului. Conferinţa elaborează agenda pentru sesiunile plenare, stabileşte orarul activităţii organismelor parlamentare şi termenii de referinţă şi dimensiunea comisiilor şi delegaţiilor parlamentare.

3. Comisiile şi secretariatul

Pentru a pregăti activitatea sesiunilor plenare ale Parlamentului, Membrii lucrează în 17 comisii permanente. Pe lângă aceste comisii permanente, Parlamentul mai poate înfiinţa şi subcomisii, comisii temporare care se ocupă de probleme specifice, precum şi comisii de anchetă.

Comisiile parlamentare unite întreţin relaţiile cu parlamentele Statelor cu care Uniunea Europeană are acorduri de asociere. De asemeni, delegaţiile interparlamentare fac acelaşi lucru pentru parlamentele multor altor ţări şi pentru organizaţiile internaţionale.

Trebuie menţionat că activitatea Parlamentului este organizată de un secretariat, condus de un Secretar General, şi care are un personal de aproximativ 3500 de persoane, pe lângă care mai funcţionează şi personalul grupurilor politice şi asistenţii membrilor.

Cele unsprezece limbi de lucru ale Parlamentului presupun ca o treime din personalul secretariatului să lucreze în domeniul lingvistic (traducere şi interpretare). Cu toate acestea, în ciuda constrângerilor impuse de multilingvism şi de cele trei puncte de lucru, bugetul operaţional al Parlamentului este doar unu la sută din bugetul Comunităţii, adică un euro şi jumătate pe an de la fiecare persoană care trăieşte în Uniunea Europeană.

4. Puterile Parlamentului European

Ca toate parlamentele, Parlamentul European are trei puteri fundamentale:

- puterea legislativă

- puterea administrativă financiară

- puterea de a supraveghea executivul

a. Puterea legislativă

Procedura legislativă normală este codecizia. Astfel, Parlamentul European şi Consiliul se află la egalitate, actele fiind adoptate împreună de Consiliu şi de Parlamentul European. Prin procedura de codecizie, mult mai multe amendamente ale Parlamentului sunt introduse în legile comunitare; de asemenea, nici un text nu poate fi adoptat fără acordul oficial al Parlamentului European şi al Consiliului European.

Codecizia este la ora actuală una dintre puterile cele mai importante ale Parlamentului. Procedura de codecizie se aplică asupra problemelor legate de mişcarea liberă a forţei de muncă, de crearea unei pieţe interne, de cercetarea şi dezvoltarea tehnologică, mediul înconjurător, protecţia consumatorului, educaţie, cultură şi sănătate. Această procedură s-a folosit, spre exemplu, atunci când Parlamentul European a adoptat directiva "televiziunii fără graniţe", care interzicea transmiterea evenimentelor sportive numai în formă codificată. Procedura a permis de asemenea Parlamentului European să asigure reguli mult mai stricte cu privire la calitatea combustibililor şi a uleiurilor de motor începând din anul 2000, ca un mijloc de a micşora considerabil poluarea atmosferică.

Deşi codecizia este procedura standard, există domenii importante, cum ar fi problemele fiscale, sau revizuirea anuală a preţurilor agricole, în care parlamentul pur şi simplu îşi exprimă părerea.

b. Puterea administrativă financiară

Aceasta este o putere importantă, care permite Parlamentului European să îşi stabilească priorităţile politice. Parlamentul European adoptă în fiecare lună decembrie bugetul Uniunii pe anul următor. Bugetul nu intră în vigoare până ce nu este semnat de Preşedintele Parlamentului European, punând astfel la dispoziţia Uniunii resursele financiare necesare pentru anul următor.