Piața unică - cazul Sandoz

Asigurarea liberei circulatii a marfurilor este un element fundamental al fundamental al functionarii Pietei Interne, context in care este essential ca statele member san u adopte reglementari tehnice si standarde care introduce bariere in calea comertului.

In reglementarile elaborate, statele member trebuie sa faca tot posibilul sa stabileasca cerinte esentiale, de interes colectiv, mai ales in materie de sanatate, securitate, protectia consumatorului, protectia mediului sis a faca trimitere, pentru detalierea solutiilor tehnice, la standarde, conform principiului de aplicare non-obligatorie, dar a caror respectare confera produselor prezumtia de conformitate cu cerintele esentiale.

Aceste prevederi trebuie sa fie proportionale si sa reprezinte solutia cel putin restrictive pentru atingerea obiectivului. In practica, trebuie adoptate numai masurile cu adevarat necesare, fara a se crea bariere tehnice in calea schimburilor comerciale. Facand referire la jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, gasim ca “barierele in calea comertului, rezultand din reglementarile tehnice ale produselor, nu pot fi admise decat daca sunt necesare pentru a raspunde unor cerinte imperative si au ca scop un interes general al carui garant se constituie”. In caz contrar, aceste bariere sunt in contradictie cu unul dintre fundamentele Comunitatii: interdictia aplicarii de restrictii comerciale sau a masurilor cu effect echivalent.

Piata Unica presupune ca fiecare stat membru accepta comercializarea, pe teritoriul sau, a oricarui produs, legal fabricat si comercializat intr-un alt stat membru, atata timp cat, in ceea ce priveste gradul de siguranta furnizat pentru sanatatea consumatorilor, aceste produse garanteaza un nivel de securitate echivalent cu cel impus produselor proprii. Aceasta acceptare are la baza reunoasterea mutuala a regulilor de proiectare, fabricatie, control al produselor, precum si a procedurilor de evaluare a conformitatii.

Una din caracteristicile pietei interne este insasi varietatea ampla a produselor care asigura un nivel inalt de protectie pentru consumatori si mediu. Aceasta varietate reprezinta atat o sursa de bunastare considerabila pentru consumatorii europeni cat si de competitivitate pentru companiile europene. Intr-adevar, extinderea Uniunii Europene, amplificarea comertului mondial si liberalizarea comertului intern, combinate cu progresul rapid al noilor tehnologii de fabricatie si distributie semnifica faptul ca varietatea si complexitatea tehnica a produselor vor creste, fara indoiala, substantial in anii ce urmeaza.

In ciuda progresului apartinand liberei circulatii a marfurilor pe care Comisia l-a observat in ultimii 15 ani si in ciuda reglementarilor CE referitoare la securitatea produselor, varietatea poate reprezenta inca o sursa de nesiguranta sau de alarma, atat pentru autoritatile nationale, cat si pentru operatorii economici. Comisia a remarcat ca un numar mare de operatori economici si autritati nationale nu cunosc exact pana la ce nivel pot avea acces pe piata unui alt stat membru, produsele care nu sunt armonizate la ivel comunitar, fara ca acestea sa fie adaptate la reglemntarile statului membru de destinatie.

Astfel, confruntate cu un produs care nu este armonizat la nivel comunitar si care nu corespunde reglementarilor tehnice ale statului membru de destinatie, autoritatile nationale si operatorii economici nu stiu deseori cum sa reactioneze. Foarte des, aceasta ignoranta are ca rezultat un refuz de a permite introducerea unui produs pe piata (sau retragerea sa de pe piata), obligand operatorul economic sa se abtina de la comercializarea produsului respective in interiorul acelui stat membru. Rezultatul este acela ca nesiguranta poate actiona ca o bariera importanta in calea castigarii accesului pe piata statului membru de destinatie si a obtinerii de beneficii complete de pe urma oportunitatii furnizate de piata interna.

Recunoasterea reciproca nu este intotdeauna aplicabila in mod automat: ea poate fi influentata de dreptul statului membru de destinatie de a verifica echivalenta niveluui de protectie furnizat de produsul analizat, comparata cu nivelul de rotectie furnizat de propriile sale reglementari nationale.

Principiul recunoasterii reciproce joaca un rol important in functionarea pietei interne. Datorita lui, libera circulatie a marfurilor este posibila in absenta unei legislatii comunitare de armonizare. Singura exceptie de la acest principiu este reprezentata de restrictiile impuse de statul membru de destinatie, cu conditia ca acestea sa fie justificate pe baza celor descries in cadrul articolului 30 al Tratatului CE sau pe baza cerintelor primordiale de importanta publica general recunoscute de jurisprudenta.

Dreptul fundamental al liberei circulatii nu este un drept absolute: recunoasterea reciproca este supusa dreptului statului membru de destinatie de a verifica echivalenta nivelului de protectie asigurat de produsul pe care il examineaza, comparative cu nivelul de protectie prevazut prin propriile sale reglementari nationale. Aceasta supraveghere trebuie sa fie bazata pe criterii obiective si nediscriminatorii care sunt in prealabil cunoscute, astfel incat exercitarea controlului autritatii nationale san u fie arbitrara. In consecinta, criteriile ar trebui sa fie publicate sau sa fie foarte usor accesibile. In orice caz, supravegherea ar trebui sa fie exercitata intotdeauna in cadrul unei proceduri care sa fie cat mai scurta, mai eficienta si mai putin costisitoare posibil. In principiu, nu poate exista un control systematic in statul membru de destinatie inainte de introducerea produsului pe piata.