Politica în Domeniul Concurenței în Cadrul Uniunii Europene

1. Aspecte introductive

CONCURENŢA ŞI POLITICA DE CONCURENŢĂ-CONCEPTE DE BAZĂ

Termenul de concurenţă desemnează „relaţiile dintre toţi cei care acţionează pe aceeaşi piaţă pentru realizarea propriilor interese în condiţii de libertate economică”.În acelaşi timp concurenţa reflectă „rivalitatea, disputa, dintre entităţile economice respective care urmăresc acelaşi scop şi de aceea interesele lor devin contradictorii”.

Concurenta este o condiţie fundamentală a economiei de piaţă ea fiind considerată cea mai importantă cauză a progresului economic şi tehnico-ştiinţific.

Într-un sens destul de cuprinzător, concurenţa este o rivalitate, o lupta dusă cu mijloace economice (reducerea costurilor, lansarea de produse noi, cumpărări de acţiuni) şi extraeconomice (spionaj industrial, acţiuni de sabotaj) între producători sau comercianţi, monopoluri, ţări pentru producerea şi desfacerea unor mărfuri acapararea unor pieţe şi obţinerea de profituri mari.

Politica de concurenţă are ca scop punerea în practică şi prezentarea unui sistem ce permite o concurenţă fără distorsiuni în interiorul unui spaţiu economic. în cadrul teoriei economice liberale, politica de concurenţă urmăreşte să realizeze pieţe cu o concurenţă perfectă şi să prevină formarea monopolurilor şi oligopolurilor care îşi impun preţurile lor în detrimentul consumatorului. în Uniunea Europeana au existat monopoluri de stat în domenii cum ar fi: transporturile,serviciile poştale şi telecomunicațiile.

Trebuie subliniat faptul ca în realitate, concurenta perfectă nu există ea fiind o situație ideală spre care se tinde, şi că de fapt forma concretă de manifestare a concurenţei este cea imperfectă, în care participanții ce se diferențiază între ei după o serie de criterii, dispun de o forţă economică diferită de informații mai restrânse sau mai ample şi de o importanţă diferită.

Concurenţa perfectă presupune o formă de organizare a economiei cu reguli foarte stricte care au drept scop instaurarea unui anumit fel de egalitate a condițiilor pentru toți agenții economici.

Caracteristicile sale sunt următoarele:

- Atomicitatea producătorilor şi consumatorilor

- Transparenţa perfectă

- Omogenitatea produsului

- Libertatea de a acţiona pe piaţă

- Fluiditatea perfectă a cererii şi ofertei

- Mobilitatea perfectă a factorilor de producţie

- Raţionalitatea sau eficienţa economică.

Politica de concurenţă urmăreşte asigurarea cadrului necesar manifestarii unei concurente loiale adica a unei concurente care are loc în conditiile respectarii de catre agentii economici a normelor şi mijloacelor considerate corecte şi recunoscute ca atare prin reglementarile în vigoare din fiecare stat.

Daca concurenta este neloiala (are loc cu mijloace şi actiuni contrare uzantelor şi reglementarilor legale) atunci se ajunge la o distorsiune şi o deturnare a concurentei de la scopul sau prin favorizarea unuia sau mai multor agenti economici şi prin defavorizarea altora.

POLITICA de concurenţă în UNIUNEA EUROPEANA

Una din cheile succesului integrarii economice europene a constituit-o existenta, inca de la inceputul constructiei comunitare a unei politici comune în domeniul concurentei. Dupa 40 de ani de functionare, aceasta politica continua să fie o condiţie necesara pentru existenta Pieţei Interne Unice ce asigua libera circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor şi persoanelor.

In ultima instanta , principalul beneficiar al unei politici a liberei concurente este cetateanul în tripla să calitate :

- de consumator ( concurenta libera conduce la o diversificare a ofertei şi la o reducere a pretului de vanzare)

- de participant pe piata fortei de munca ( libera concurenta obliga la un proces continuu de inovatie atat a produsului realizat, cat şi a procesului de productie)

- de actionar ( libera concurenta conduce la cresterea eficientei şi la realizarea de profituri ridicate).